Dumitru Roșca, filosof român

Dumitru Roșca (n. 29 ianuarie 1895, Săliște, comitatul Sibiu – d. 25 august 1980, Cluj) a fost un filosof român, cunoscut în special pentru traducerea scrierilor lui G.W.F. Hegel în limba română, începând cu sfârșitul anilor 1950 până în anii 1960. În 1974, a devenit membru titular al Academiei Române.

Bustul lui D.D.Roşca din „Parcul Memoriei Universitare” în curtea Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, România.

Ardelean2012 – Operă proprie

• CC BY 3.0
• Fișier:D.D.Rosca (bust).jpg
• Creată: 2011
• Încărcată: 15 iulie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Ro%C8%99ca#/media/Fi%C8%99ier:D.D.Rosca_(bust).jpg
Dumitru Roșca a absolvit liceul „Andrei Șaguna” din Brașov în 1914. În perioada 1914–1917, a urmat Institutul Teologic din Sibiu, iar în 1917–1918 a continuat studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena. Dorind să participe la Unirea Transilvaniei cu România, s-a întors în țară și a fost student la Facultatea de Litere și Filosofie din București în 1918. După obținerea unei burse, a plecat la Paris în 1919, unde, în 1921, a obținut licența în filosofie la Sorbona, în fața unei comisii din care făceau parte Lévy-Bruhl, Abel Rey și Émile Bréhier. A continuat studiile doctorale la Sorbona, iar în 1928 a susținut teza de doctorat intitulată L’influence de Hegel sur Taine, théoricien de la connaissance et de l’art, sub îndrumarea lui Lévy-Bruhl și Émile Bréhier, lucrare publicată în același an la Paris de J. Gamber.
În 1929, s-a întors în România și a început o lungă carieră universitară la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, având inițial o poziție de asistent. Începând din 1937, a devenit profesor titular, predând o gamă largă de cursuri, inclusiv despre filosofii presocratici, curente filosofice din antichitate, empirismul englez, romantismul german, filosofia lui Descartes și altele. De asemenea, a tradus și comentat o mare parte din opera lui Hegel. Între 1938 și 1948, a fost directorul Seminarului Pedagogic din Cluj (astăzi Colegiul Național „Emil Racoviță”).
Dumitru Roșca este autorul unor lucrări importante în domeniul filosofiei, printre care Existența tragică. Încercare de sinteză filosofică (1934), pentru care a primit în 1935 premiul „Asachi” al Academiei Române. Lucrarea abordează condiția umană într-un univers „ostil” și „indiferent”, punând la îndoială posibilitatea cunoașterii totale și a raționalității absolute. De asemenea, a publicat lucrări precum Linii și figuri (1943), Puncte de sprijin (1943), Istoria filosofiei (1964), Prelegeri de estetică (1966), Știința logicii (1966), Studii filosofice (1967), Însemnări despre Hegel (1967) și Oameni și climate (1971).

Roșca a fost o figură centrală în filosofia românească, influențând gândirea contemporană prin viziunea sa asupra existenței, în special prin abordările existențialiste și prin critica raționalismului modern. Filosofia sa subliniază relativitatea condiției umane și imposibilitatea unei cunoașteri absolute.
În 1942, Roșca a primit Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler, clasa II, pentru contribuțiile sale în domeniul literelor. În 1974, a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind recunoscut ca una dintre cele mai importante personalități ale filosofiei românești.
Printre lucrările sale se numără:

• L’influence de Hegel sur Taine, théoricien de la connaissance et de l’art (1928, Paris), traducere Influența lui Hegel asupra lui Taine: teoretician al cunoașterii și al artei (1968, București)
• Existența tragică. Încercare de sinteză filosofică (1934)
• Linii și figuri (1943)
• Puncte de sprijin (1943)
• Însemnări despre Hegel (1967)
• Studii și eseuri filosofice (1970)
• Oameni și climate (1971).

Dumitru Roșca a tradus lucrări esențiale ale lui Hegel, cum ar fi Enciclopedia ştiinţelor filosofice. Parte I. Logica (1962), Prelegeri de istorie a filosofiei (1963–1964), Prelegeri de estetică (1966), Ştiinţa logicii (1966), Studii filosofice (1967) și Prelegeri de filosofie a religiei (1969).

Dumitru Roșca a rămas un important gânditor al secolului XX, influențând filosofia românească și internațională prin traducerea și interpretarea operei lui Hegel și prin scrierile sale proprii, care continuă să fie o sursă valoroasă de reflecție filosofică.

Sursa: https://romanian-philosophy.ro/encyclopedia/rosca-d-d/