Ioan Maiorescu, profesor și publicist român

Ioan Maiorescu (n. 1811, Bucerdea, județul Alba – d. 4 septembrie 1864, Craiova, județul Dolj) a fost un profesor și publicist român.
Provenind dintr-o familie de țărani din Transilvania, Ioan Maiorescu s-a născut sub numele de Trifu, dar l-a schimbat ulterior în Maiorescu pentru a sublinia legătura de rudenie cu Petru Maior. S-a căsătorit cu Maria Popazu și a fost tatăl lui Titu Maiorescu, cunoscutul critic și filozof.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Maiorescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Lecca_-_Ioan_Maiorescu.jpg
Maiorescu a studiat la Blaj, Cluj, Pesta și Viena, aprofundând disciplinele de istorie și teologie. A absolvit teologia la Seminarul „Sfânta Barbara”.

În 1836 a trecut Carpații și s-a stabilit la Cerneți, în județul Mehedinți, unde a înființat o școală primară. În 1837 a fost numit inspector și profesor la gimnaziul din Craiova, dar a fost nevoit să își piardă postul pentru o scurtă perioadă, în 1843, din cauza unor conflicte. În paralel, a colaborat la revista Foaie pentru minte, inimă și literatură.

În 1848, în timpul Revoluției, a fost desemnat de guvernul provizoriu de la București să reprezinte interesele românilor în fața guvernelor de la Pesta, Viena și Frankfurt. În această calitate, a încercat să aducă în atenția Europei situația românilor prin articole publicate în diverse ziare.

În 1853, Ioan Maiorescu a publicat lucrarea Die Romänen der Österreichischen Monarchie, în care a pus în valoare contribuțiile românilor transilvăneni la revoluția pașoptistă, apărând în fața Casei de Austria. În această lucrare, el a tradus în limba germană rapoartele prefecților Avram Iancu, Axente Sever și Simion Balint, care rămân și astăzi surse istorice fundamentale pentru studiul revoluției din 1848.

Între 1853 și 1856, a fost funcționar superior în Ministerul de Justiție de la Viena, unde a tradus mai multe coduri de legi în limba română.

În 1857, a călătorit în Istria pentru a vizita românii din regiune, întocmind un vocabular al dialectului acestora. După întoarcerea definitivă în țară, în 1859, a devenit director al Eforiei Școlilor, iar ulterior a devenit profesor la Facultatea de Litere.

Bibliografie

• Diaconovici, C. – Enciclopedia română, volumul III, 1904, Editura W. Krafft, p. 172.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Maiorescu