Cornel Irimie, etnograf și folclorist, cercetător, profesor universitar român

Cornel Irimie (n. 17 ianuarie 1919, Sibiu – d. 22 martie 1983, Sibiu) a fost un remarcabil cercetător român în domeniul etnografiei și folclorului, cunoscut pentru fondarea și organizarea „Muzeului Civilizației Populare Tradiționale din Dumbrava Sibiului”.
Deși s-a născut în Sibiu, Cornel Irimie provine din Valea Hârtibaciului, din satul Movile, localitate natală a bunicii mamei sale, Gheorghe și Ana Bologa. Părinții săi, Mihai și Eugenia Irimie, fiind originari din familii de țărani, s-au stabilit tineri în Sibiu. Cornel Irimie și-a petrecut copilăria la sat, având obiceiul de a vizita în fiecare vară Movilele și Merghindealul, locurile unde locuia sora bunicii sale.

Cornel Irimie, etnograf sibian, 1919-1983.

Asybaris01 – http://10marisibieni.cemerita.ro/category/

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Cornel-irimie-03.jpg
• Creată: Dată necunoscută
• Încărcată: 30 octombrie 2010

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki
Cornel Irimie a urmat școala primară în satul natal, iar între 1930 și 1937 a studiat la Liceul „Principele Nicolae” din Sighișoara. A continuat cu studii universitare la Facultatea de Filozofie și Litere din cadrul Universității din București (1937-1941), unde a fost îndrumat de profesorii Traian Herseni și Dimitrie Gusti, aprofundând sociologia rurală. În 1939, devine asistent la Institutul de Cercetări Sociale, iar în anul universitar 1939/1940 este numit custode la Seminarul de Sociologie. După absolvirea licenței în 1941, cu distincția „magna cum laude”, primește o bursă de studii la Jena, Germania, pentru a continua cercetările în etnografie și folclor între 1941 și 1943. A obținut titlul de doctor în 1948, cu teza „Relațiile sociale intersătești în Țara Oltului”, distinsă cu „magna cum laude”.
În perioada studenției, Cornel Irimie a activat ca asistent și cercetător științific la Institutul de Cercetări Sociale al României. După al Doilea Război Mondial, în contextul persecuțiilor regimului comunist, a reușit să se angajeze ca referent la Ministerul Artelor, iar în 1952 a devenit director al secției de artă la fabrica Decorativa din București. Începând cu 1953, s-a mutat la Sibiu, unde a lucrat la Muzeul Brukenthal, organizând secția de etnografie și artă populară românească. În 1969, a devenit director coordonator al muzeului, activitate ce i-a permis să colaboreze cu Institutul Național de Istoria Artei. De asemenea, a predat etnografie și muzeologie la Universitatea din Cluj și la Heidelberg, fiind implicat în mai multe asociații și comisii academice din țară și străinătate.

Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale a fost crearea și organizarea „Muzeului Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava, o moștenire de neprețuit pentru Sibiu, care astăzi este muzeu național. Cornel Irimie a publicat peste 250 de lucrări, având contribuții semnificative în cercetarea artei populare românești, în domenii precum portul popular, arta lemnului, pictura pe sticlă, ceramica și industriile textile tradiționale.
Pasiunea sa pentru etnografie și folclor s-a materializat și prin colecționarea de icoane pe sticlă, mobilier pictat, ceramică și textile, care au fost donate Muzeului Astra după moartea sa. Acestea sunt expuse împreună cu numeroase publicații de specialitate într-un cabinet memorial dedicat lui Cornel Irimie, situat în Piața Mică, nr. 12, Sibiu. În 2001, a fost înființat Complexul Național Muzeal „ASTRA”, care include Centrul de Informare și Documentare în Etnologie „Cornel Irimie”.
Paul Petrescu, membru de onoare al Academiei Române, l-a descris pe Cornel Irimie ca pe un intelectual de marcă, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea culturii și științei românești, chiar și în perioada regimului comunist. Profesorul Cornel Bucur, directorul Complexului Național Muzeal „Astra”, i-a dedicat munca sa continuarea moștenirii lăsate de Irimie, considerându-l un model în domeniul etnografiei și muzeologiei.

Bibliografie și publicații

• C. Irimie – „O viață închinată satului românesc și civilizației sale”, Editura „ASTRA MUSEUM”, Sibiu, 2003
• C. Irimie – „Portul popular din Țara Oltului”, Editura didactică și pedagogică, București, 1966
• Cornel Irimie și Marcela Focșa – „Icoane pe sticlă”, Editura Meridiane, București, 1968.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/