Iacob Lahovary, general, om politic și lider militar român

Iacob Lahovary (n. 16 ianuarie 1846, București – d. 7 februarie 1907, Paris) a fost un general, om politic și important lider militar român, care a ocupat funcții de top în armată și guvern, printre care șef al Marelui Stat Major, ministru al Războiului și ministru de Afaceri Străine.

Iacob Lahovary s-a născut în București, fiind fiul lui Nicolae și al Eufrosinei Lahovary. A avut patru frați și două surori, dintre care se remarcă Alexandru Lahovary (1841–1897) și Ion Lahovary (1844–1915), amândoi miniștri de Externe și membri proeminenți ai Partidului Conservator.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_N.Lahovari#/media/Fi%C8%99ier:General_Iacob_Lahovary(W_Le_Queux).jpg

A urmat Școala de ofițeri din București între 1859 și 1864 (promoția Unirii), iar mai apoi a studiat la Școala Politehnică și la Școala de stat major din Paris (1864–1870). De asemenea, a obținut licența în matematici la Sorbona în 1870.

Iacob Lahovary a fost căsătorit cu Elena Crețulescu (cu care a divorțat) și ulterior cu Alexandrina Cantacuzino (1860–1912), nepoata soției generalului Gheorghe Manu. A avut trei copii: o fiică, Elena, din prima căsătorie, și doi fii, Iacob (1885–1905) și Leon (1890–1936), din a doua căsătorie.

Iacob Lahovary a avansat rapid în cariera sa militară:

• Sublocotenent: 1864
• Locotenent: 1870
• Căpitan: 1871
• Maior: 1874
• Locotenent-colonel: 1877
• Colonel: 1883
• General de brigadă: 1891
• General de divizie: 1900

În perioada 1872–1873, a publicat prima lucrare de învățământ pentru școlile regimentare, destinată pregătirii soldaților. În perioada războiului pentru independență, a fost profesor la Universitatea București, predând calcul infinitezimal și mecanică, continuându-și și cariera militară. A fost mentorul matematicianului Gheorghe Ţiţeica.

În timpul Războiului pentru Independență, a activat ca șef al secției operații la Marele Cartier General, iar după căderea Plevnei, a fost avansat pe câmpul de luptă la gradul de locotenent-colonel. Pentru meritele sale deosebite în conducerea operațiunilor militare, generalul Iacob Lahovary a fost omagiat printr-o inscripție pe Monumentul Independenței de la Craiova, dedicat eroilor războiului pentru independență.

Funcții și realizări militare

• Comandant de secție în Regimentul 1 Artilerie (1864–1870)
• Funcții în serviciul de stat major (1870–1874)
• Comandant de batalion în Regimentul 1 de linie (1874–1876)
• Ofițer în secția operații a Statului Major General (1876–1877)
• Șef al operațiunilor în Marele Cartier General (1877)
• Șef de stat major al Diviziei București (1879–1883)
• Comandant al Regimentului 7 de linie (1883–1884)
• Atașat militar la Berlin (1884)
• Subșef la Marele Stat Major (1887–1890)
• Comandant al Diviziei 4 Infanterie (1894)

Timp de un an, Iacob Lahovary a fost șef al Marelui Stat Major, îndeplinind și două mandate ca ministru al Războiului în guvernele Partidului Conservator.

În 1901, a demisionat din armată și s-a dedicat exclusiv activităților politice. A fost ales deputat și senator de mai multe ori, iar în perioada sa finală de activitate politică, deținea funcția de ministru al Afacerilor Străine.

Un caracter coleric, Iacob Lahovary a fost implicat în mai multe dueluri, cum ar fi cel cu Al. Darvary, în perioada în care era maior, și duelurile din vara anului 1895 cu Al. Catargiu și locotenentul I. Niculescu. Duelurile au fost cauzate de neînțelegeri legate de jocuri de cărți și de un articol despre duelul său cu Al. Catargiu.

Iacob Lahovary a decedat pe 7 februarie 1907, la Paris, și a fost înmormântat pe 17 februarie în cimitirul Bellu din București. În discursul funebru ținut de Take Ionescu, ministrul Finanțelor, acesta l-a descris ca pe un „luptător în cea mai pură și înaltă expresie a cuvântului”, evidențiind calitățile sale de lider în luptă, hotărârea și curajul remarcabil.

Medalii și decorații

• Crucea Trecerea Dunării
• Apărătorii Independenței
• Virtutea Militară
• Steaua României cu spade în grad de ofițer
• Comandor al Stelei României
• Mare ofițer al Coroanei României
• Semnul onorific de aur pentru 25 de ani de serviciu
• Medalia comemorativă rusă, Sf. Vladimir al Rusiei cu spade și rozetă
• Crucea Ordinului Ludwig (Hesa) cu spade
• Crucea de comandor a Ordinului Sf. Olaf cu spade (Norvegia)
• Cavaler al Ordinului de Hohenzollern
• Ofițer al Legiunii de Onoare a Franței
• Mare Ofițer al Ordinului Albrecht de Saxe
• Mare Cruce a Ordinului Sf. Anna (Rusia)
• Coroana de Fier (Austria), Leopold al Belgiei și altele.

Bibliografie

• Neagoe, Stelian – Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007
• Oroian, Teofil; Nicolescu, Gheorghe (coordonatori) – Șefii Statului Major General Român. 1859 – 2000, Editura Europa Nova, București, 2001
• Predescu, Lucian – Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni și înfăptuiri, Editura Saeculum I.O. & Ed. Vestfala, București, 1999
• Tucă, Florin; Cociu, Mircea; Chirea, F. – Bărbați ai datoriei. 1877 – 1878. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1979
• Revista Artileriei, februarie 1907, p. 140-144.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iacob_Lahovary