Bătălia de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878)

Bătălia de la Smârdan, desfășurată la 12/24 ianuarie 1878 în Bulgaria, a fost o operațiune militară majoră inițiată de armata română pe teatrul de război din Balcani, având ca obiectiv distrugerea rezistențelor otomane de pe direcția Vidin-Belogradčik.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lupta_de_la_Sm%C3%A2rdan#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Grigorescu_-Atacul_de_la_Smardan-_Muzeul_National_de_Arta_al_Romaniei.jpg

Înfrângerea otomanilor la Plevna (30 august/11 septembrie – 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a schimbat semnificativ strategia armatei aliate. După aceasta, trupele rusești s-au îndreptat spre Adrianopol, iar armata română a fost însărcinată cu oprirea ofensivei detașamentelor otomane care operau în partea de nord-vest a Bulgariei. Cucerirea Vidinului de către români a presupus depășirea rezistenței celor trei puncte strategice importante: Smârdan, Inova și Capitanovcea.

Generalul Mihail Cerchez, comandantul corpului armatei române, a decis să atace Smârdanul, considerat punctul cheie pentru subjugarea Vidinului. Locotenent colonelul Ioan Cotruț a fost desemnat să conducă atacul. Conform planului, operațiunea trebuia să înceapă după cea de-a treia salve a bateriilor de artilerie, urmând ca regimentul 6 de infanterie să avanseze la semnalul stabilit.

Atacul a fost susținut de mai multe unități, printre care companiile 7 și 8 ale batalionului condus de maiorul Ulescu, care au înaintat prin zăpadă, ajungând la pozițiile pedestrimii otomane. Aceste acțiuni au fost completate de o șarjă de cavalerie din regimentul 8 călărași, care a crescut presiunea asupra inamicilor. Profitând de acest atac de cavalerie, maiorul Ulescu a condus trupele românești asupra parapetelor, iar soldații otomani s-au retras, încercând o scurtă repliere în localitatea Smârdan.

Sub comanda locotenent colonelului Ioan Cotruț, regimentul 6 a purtat lupte corp la corp cu otomanii, reușind să cucerească prima redută a fortificațiilor. După aceea, românii au descoperit și atacat a doua redută, ceea ce a necesitat un efort suplimentar, iar maiorul Ulescu a fost însărcinat cu înfrângerea acestui punct fortificat.

Datorită organizării excelente a atacului de către Ioan Cotruț, la sfârșitul zilei armata română a reușit să cucerească și ultima redută otomană, Inova, încheind astfel operațiunea cu succes. Deși victoriile românilor au fost semnificative, pierderile au fost destul de mari, cu aproximativ 600 de soldați morți și răniți.

„Victoria de la Smârdan câștigată în 12 ianuarie este una dintre cele mai frumoase ale României. În acea zi, drapelul țării, fluturând pe întăriturile de la Smârdan, a marcat finalizarea investimentului Vidinului, până la Ceiselo și Dunăre. Luptătorii din acea zi merită toată admirația României” (Monitorul Oastei).

Bibliografie orientativă
George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Sm%C3%A2rdan_(12/24_ianuarie_1878)