Ștefan Lupșa, profesor de teologie, istoric

Ștefan Lupșa (născut la 7 ianuarie 1905 în Miersig, județul Bihor, și decedat pe 26 iulie 1964 în Sibiu), a fost un profesor de teologie și istoric.

A absolvit Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (bacalaureat 1922). A studiat la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1922-1926), obținând licența în 1926 și doctoratul în 1929. A urmat și studii incomplete de filosofie la Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuți (3 ani) și cursuri de specializare la Facultățile de Teologie Catolică și Protestantă din Viena, efectuând cercetări în Arhivele de Stat ale orașului (1929).

A fost profesor suplinitor (1926), apoi provizoriu (1927), și, din 1931, titular al catedrei de istorie bisericească la Academia Teologică din Oradea, unde a predat și Patrologia și alte discipline. În 1940/1941, a fost încadrat la Academia Teologică din Arad, iar după 1941, Academia Teologică din Oradea a continuat să funcționeze la Timișoara, unde a fost rector între 1939 și 1942. A fost diacon din 1932, preot din 1939, protopop din 1940, iar mai târziu iconom stavrofor. A fost consilier eparhial onorar (1937-1942) și membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Oradiei. De asemenea, a fost membru corespondent în secția istorică a Astrei (1935).

Între 1946 și 1952, a fost titular al catedrei de Istoria Bisericii Române la Academia Teologică „Andreiana” din Sibiu, care, în 1948, a devenit Institutul Teologic Universitar. A fost lector de limbă greacă (1952-1955) și duhovnic-conferentiar la același Institut (1955-1958). Ulterior, a ocupat diverse funcții în cadrul Consiliului Arhiepiscopesc Sibiu (1958-1963) și a fost preot-paroh între 1963 și 1964.

A publicat lucrări, studii și articole referitoare la istoria bisericească a românilor din Transilvania, Banat și Crișana.

Sibiu.jpg (600 × 400 pixeli, dimensiune fișier: 93 KB, tip MIME: image/jpeg )Deschideți în Media Viewer

Informații despre fișier

Date structurate

englezăAdăugați o explicație pe o linie a ceea ce reprezintă acest fișier

Fotografie din Sibiu, România. Luat de Gutza și licențiat sub GNU FDL.

Se acordă permisiunea de a copia, distribui și/sau modifica acest document în conformitate cu termenii Licenței de documentare liberă GNU , Versiunea 1.2 sau orice versiune ulterioară publicată de Free Software Foundation ; fără secțiuni invariante, fără texte de pe copertă și fără texte de pe copertă din spate. O copie a licenței este inclusă în secțiunea intitulată GNU Free Documentation License .

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sibiu.jpg

Lucrări principale:

• Catolicismul și românii din Ardeal și Ungaria până la anii 1556, în „Candela”, an. XXXIX, 1928, nr. 11-12, p. 352-396 și an. XL, 1929, nr. 1-2, p. 86-143 (extras Cernăuți, 1929, XV + 103 p., teza de doctorat).
• Istoria bisericească a românilor bihoreni, Vol. I, Până la 1829, Oradea, 1935, 144 p.
• Vechea Episcopie a Sătmarului, în BOR, an. LVI, 1938, nr. 5-6, p. 193-204 (extras, 14 p.).
• Religia strămoșilor, în RT, an. XXVIII, 1938, nr. 7-8, p. 341-355 și nr. 9, p. 397-410.
• Contribuții la istoria bisericească a românilor bănățeni în secolul XIX, în BOR, an. LVI, 1938, nr. 11-12, p. 786-809 și an. LVII, 1939, nr. 1-2, p. 43-54.
• Istoria parohiei Stei, Beiuș 1942, 110 p.
• Contribuții la istoria încercării de reunire a Bisericilor românești din Transilvania an 1698, în vol. Omagiu lui Ioan Lupăș la împlinirea vârstei de 60 de ani, București, 1943, p. 492-509.
• Știri și documente despre Biserica Ortodoxă Română din Ardeal după 1761, culese din Arhiva Consiliului de Stat și a Cabinetului Imperial din Viena, Sibiu, 1945, 72 p. (extras din RT, nr. 5 și 6 din 1941, 1-2, 3-4 și 5-6 din 1942, 9-10 și 11-12 din 1945).
• Începuturile arhipăstoriei ardelene a lui Dionisie Novacovici, în vol. Biserica și problemele vremii, Sibiu, 1947, p. 25-44.
• Biserica ardeleană în anii 1767-1774: Dezvoltarea ei politică și confesională, în Tânărul XXIII (V) al Academiei Teologice, 1946/47, p. 22-52.
• Vechea Mitropolie a Ardealului, Sibiu, 1948, 29 p.
• „Biserica ardeleană și unirea” în 1698-1701, în BOR, an. LXVI, 1948, nr. 9-10, p. 465-500, nr. 11-12, p. 541-571, an. LXVII, 1949, nr. 1-2, p. 35-64 (și extras, București, 1949, 100 p.).
• „Unirea” ardeleană în 1701 după întoarcerea lui Atanasie din Viena, în Tânărul XXV (VII) al Institutului Teologic Universitar, Sibiu, 1949, p. 3-32 (și extras, Sibiu, 1949, 32 p.).
• Creștinismul românesc a fost de la început ortodox, în ST, an. I, 1949, nr. 9-10, p. 814-837.
• Clerici români meșteșugari, în ST, an. II, 1950, nr. 7-9, p. 395-426.
• Biserica Ortodoxă din Ardeal și Ungaria în veacul XV, în MA, an. I, 1956, nr. 3-4, p. 268-277; an. II, 1957, nr. 3-4, p. 219-227 și an. III, 1958, nr. 1-2, p. 71-86.
• Suprimarea Mitropoliei Banatului în urma războiului turco-austriac din 1683-1699, în MB, an. VIII, 1958, nr. 7-9, p. 183-200.
• Mitropolia Ardealului în veacul XVI, în MA, an. V, 1960, nr. 7-8, p. 573-598; Data nașterii lui Gheorghe Lazăr, în MA, an. VII, 1962, nr. 1-2, p. 53-70; Satul lui Gheorghe Lazăr, în MA, an. VII, 1962, nr. 7-9, p. 483-496.
• Coautor al lucrării Istoria Bisericii Române: Manual pentru Institutele Teologice de grad universitar, 2 vol., București, 1957-1958, 464+655 p.

A publicat, de asemenea, studii, articole, note și recenzii în Biserica Ortodoxă Română, „Legea Românească” – Oradea, „Biserica Bănățeană” – Timișoara, „Telegraful Român”, „Revista Teologică” și „Mitropolia Ardealului” de la Sibiu.

O serie de lucrări rămase în manuscris includ:

• Istoria eparhiei Aradului, în 3 vol., cu peste 500 p.

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/stefan-lupsa-84685.html