Atanasie Marin Marienescu, jurist, scriitor, etnograf, folclorist și membru al Academiei Române

Atanasie Marin Marienescu (născut pe 8/20 martie 1830, Lipova, județul Arad – decedat pe 6 ianuarie 1915, Sibiu, județul Sibiu) a fost un jurist, scriitor, etnograf, folclorist și membru al Academiei Române.

S-a născut într-o familie din Lipova, fiu al lui Ioan Marian și al Persidei Șandor din Nădlac. A urmat școala primară românească în Lipova, iar în 1842 s-a înscris la gimnaziul minoriților din Arad. A continuat studiile la gimnaziul din Timișoara și apoi la gimnaziul piarist din Pesta, unde a terminat clasa a VIII-a. Ulterior, a studiat dreptul la Facultatea de Drept din Budapesta și Viena, obținând diploma de doctor în jurisprudență în 1861.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Atanasie_Marian_Marienescu#/media/Fi%C8%99ier:Atanasie_Marian_Marienescu.jpg

După terminarea studiilor, Marienescu s-a întors la Lipova, unde a practicat avocatura, dar nu a găsit satisfacție în această meserie și a intrat în magistratură. În 1862 a fost numit asesor la tribunalul din Lugoj, iar ulterior a fost transferat la Oravița și avansat judecător. În 1871 a fost mutat din nou la tribunalul din Lugoj. A fost un om de cultură important al Banatului, iar în 1877 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Marienescu a avut o contribuție semnificativă în domeniul istoriei și al folclorului. A scris despre latinitatea poporului român, cucerirea Daciei de romani, retragerea aureliană și formarea limbii române. A realizat un manual de istorie, utilizat timp de 15 ani în școlile din Banat și Transilvania.

În ceea ce privește folclorul, Atanasie Marienescu este cunoscut pentru publicarea primei culegeri de colinde, Poezia populară. Balade culese și corese (1859-1867). De asemenea, a cules informații despre tradițiile populare, publicându-le în revista Familia și în lucrarea Cultul păgân și creștin.

A fost un mare promotor al folclorului românesc, popularizându-l și în afacerea țării. În 1881, a devenit membru definitiv al Academiei Române, iar discursul său de recepție, susținut în 1883, a tratat viața și operele lui Petru Maior.

În 1891, a fost numit consilier la Curtea de Apel din Oradea, iar în 1899 s-a pensionat și s-a mutat la Sibiu. A continuat să-și adâncească studiile și să contribuie la viața culturală a țării până la moartea sa în 1915. A fost înmormântat la Sibiu.

Opera sa a avut o influență durabilă asupra studiilor de folclor și istorie românească, iar scrierile sale rămân un izvor valoros de cunoștințe despre tradițiile și evoluția poporului român.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Atanasie_Marian_Marienescu