Pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României a votat legile de ratificare a Marii Uniri

Pe 11 decembrie 1918 a avut loc ratificarea Marii Uniri de către Guvernul României, iar pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României a votat legile de ratificare a Marii Uniri.

Guvernul României a ratificat Marea Unire, iar declarația de la Alba Iulia a fost înmânată Regelui Ferdinand. În aceeași zi, Regele Ferdinand a promulgat decretul de sancționare a unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.

Sursa foto: https://de.wikipedia.org/wiki/Datei:Greater_Romania.svg

Decretele regale de consfințire a Unirii

1. Basarabia – Unirea a fost proclamată la 27 martie/9 aprilie 1918 și consfințită prin Decret Regal la 9/22 aprilie 1918.
2. Bucovina – Unirea a fost proclamată la 15/28 noiembrie 1918 și consfințită prin Decret Regal la 18/31 decembrie 1918.
3. Transilvania, Crișana și Banatul – Unirea a fost proclamată la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 și consfințită prin Decret Regal la 11/24 decembrie 1918.

La data de 29 decembrie 1919 a avut loc votarea legilor de ratificare a unirii de către Parlamentul României.

Un an după sancționarea unirii de către Regele Ferdinand, Parlamentul României a votat legile de ratificare pentru unirea Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România. Acest moment a marcat oficializarea procesului de integrare a provinciilor istorice românești în cadrul statului național unitar.

Pe data de 30 decembrie 1919, Regele Ferdinand s-a adresat primului Parlament al României reîntregite, reunit la București și ales prin vot universal. Acest Parlament cuprindea reprezentanți din toate teritoriile locuite majoritar de români, fiind simbolul unității naționale.

„Consiliul Suprem de la Paris, preocupat de necesitatea unei păci de mult dorite de lumea întreagă, a impus şi Ţării noastre să facă păcii sacrificii dureroase. Nu există Român de la Rege până la ultimul cetăţean care să nu deplângă hotărârile marelui aeropag mondial. Dacă pentru momentul de faţă am cedat forţei majore, nu este acum vremea să îngenunchiem energia noastră înaintea restriştei, ci îndoind-o să arătăm printr-o atitudine demnă şi – lucrând în continuă stăruinţă, de a vindeca rănile patriei, – să dovedim lumii întregi că România merită mai multă consideraţie din partea marilor ei aliaţi.” (în faţa Camerei Deputaţilor); „Cu toate sacrificiile dureroase ce ne-a impus aeropagul de la Paris nutrim via dorinţă de a menţine legăturile de strânsă prietenie cu marii noştri aliaţi şi suntem siguri că ei vor recunoaşte mai târziu şi vor preţui cum se cuvine rolul important ce joacă România ca portar al civilizaţiei occidentale în aceste părţi ale Europei.” (în faţa Senatului).

Marea Unire a fost un proces istoric de integrare a provinciilor istorice locuite majoritar de români în cadrul aceluiași stat național, România. Aceasta a fost posibilă datorită următorilor factori:

• Acțiunea politică decisivă a elitelor românești din Regatul României și din Austro-Ungaria.
• Prăbușirea imperiilor Austro-Ungar și Rus, în urma Primului Război Mondial.
• Afirmația principiului autodeterminării și a celui al naționalităților pe plan internațional.
• Sentimentul național profund prezent în rândul populației românești.

Astfel, unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari.