Ioan Ciordaş, avocat, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania

Dr. Ioan Ciordaș (n. 25 decembrie 1877, Betfia, județul Bihor – d. 4 aprilie 1919, Lunca, județul Bihor) a fost un avocat, un fervent apărător al drepturilor naționale ale românilor transilvăneni, delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și membru al Marelui Sfat Național.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ciorda%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Ciorda%C8%99.png

Ioan Ciordaș s-a născut în familia preotului Mihai Ciurdariu și a Emiliei Farcaș de Peterfalva, fiind al doilea dintre cei șapte copii: Veturia, Ioan, Irina, Augustin, Valeria, Victor și Eleonora. Familia sa provenea din satul Cihei, județul Bihor, având rădăcini în Ardeal.

În 1902, Ioan s-a căsătorit cu Vioara Ignat, fiica fruntașului român Vasile Ignat din Beiuș, cu care a avut doi copii, Ovid și Xenia.

Ioan Ciordaș a urmat liceul din Oradea, unde numele său a fost schimbat din Ciurdariu în Ciordaș. După exmatricularea de la Academia de Drept din Oradea, datorită atitudinii sale naționale, a obținut doctoratul în drept la Universitatea din Cluj, în 1900.

A lucrat inițial în birourile avocațiale ale dr. Aurel Lazăr (Oradea) și Ioan Suciu (Arad), înainte de a-și deschide propriul birou la Beiuș. A devenit rapid un lider local al comunității românești:

• În 1905, a reînființat și condus Reuniunea de cântări „Lyra” din cadrul ASTREI.
• În 1906, a candidat ca deputat al românilor din zona Beiuș, dar a pierdut din cauza fraudei electorale.
• În 1907, a mobilizat românii pentru a protesta împotriva legilor școlare impuse de Apponyi, care vizau deznaționalizarea lor.
• A înființat Institutul de Credit și Economii „Drăganul”, unde a fost director.
• A sprijinit biserica și școala românească, oferind donații pentru plata salariilor și terenuri pentru construcția școlilor.

În noiembrie 1918, a fost ales președinte al Consiliului Național Român din Beiuș și, ulterior, al Consiliului Național Român din Oradea. S-a ocupat de organizarea Gărzilor Naționale Române și a arborat primul drapel tricolor pe casa sa din Beiuș, la 4 noiembrie 1918.

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Ioan Ciordaș a fost delegat și ulterior ales membru al Marelui Sfat Național. După eveniment, s-a întors în Beiuș, unde a continuat să sprijine cauza națională, deși zona era temporar ocupată de trupele maghiare bolșevizate.

Conștient de pericolul pe care îl reprezenta regimul de teroare instituit de trupele maghiare, Ioan Ciordaș a refuzat să părăsească Beiușul. În noaptea de 3/4 aprilie 1919, a fost arestat de o bandă de secui bolșevizați și, împreună cu colegul său Nicolae Bolcaș, a fost torturat și ucis cu brutalitate. Trupurile lor, mutilate, au fost aruncate în pârâul Vărzarilor din satul Lunca, la 25 km de Beiuș.

Pe 25 aprilie 1919, Ioan Ciordaș a fost înmormântat cu onoruri la Beiuș.

Dr. Ioan Ciordaș a rămas în memoria colectivă ca un simbol al patriotismului și al sacrificiului suprem pentru cauza națională. Moștenirea sa este onorată prin:

• Muzeul de Etnografie și Istorie al Municipiului Beiuș, deschis în casa sa, donată statului.
• Monumentul de bronz dedicat lui Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, ridicat în centrul orașului Beiuș.
• Străzi care îi poartă numele în diferite orașe din județul Bihor.

Bibliografie

• Moisa, Gabriel – Acțiuni ale autorităților românești îndreptate împotriva bolșevicilor orădeni după 20 aprilie 1919, în „Analele Universității din Oradea”, Istorie-Arheologie, 2007.
• Zainea, Ion – Aurel Lazăr – viața și activitatea, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999.
• Ispas, Dan – Medalion „Ioan Ciordaș”.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Ciorda%C5%9F