Traian Băcilă, general român

Traian Băcilă (scris și Bacsila) (n. 23 decembrie 1867, Caransebeș – d. 10 iunie 1931, Viena) a fost un general român în armata austro-ungară, avansând până la gradul de general de brigadă și comandant al Brigăzii nr. 144 de Infanterie (144. IBrig).

Născut în Caransebeș, Traian Băcilă provenea dintr-o familie cu tradiție militară, tatăl său fiind locotenent în armata austriacă din Frontiera Militară. După finalizarea studiilor la Liceul Militar din Weisskirchen (Moravia), a fost admis în 1885 la prestigioasa Academie Militară Tereziană din Wiener Neustadt. După absolvire, în 1888, a fost numit locotenent în Regimentul de Infanterie Unguresc „Împăratul Leopold al II-lea” nr. 33.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_B%C4%83cil%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Theresianische_Milit%C3%A4rakademie_vor_1870.png

În 1892, a fost promovat locotenent-major în Statul Major General și transferat la Regimentul Maghiar „Freiherr von Schikofsky” nr. 83, alături de alți ofițeri români precum Daniel Materinga și Ion Iovescu, viitori generali. În 1900, în timp ce era căpitan în Corpul Major General din cadrul Corpului al 12-lea de armată din Sibiu, a fost avansat la gradul de maior.

Traian Băcilă a ocupat funcții de conducere semnificative în armata austro-ungară:

• În 1907, a devenit șef al Statului Major al Diviziei nr. 27 de Infanterie.
• În 1909, a fost decorat cu Ordinul Regal de Merit Militar Bulgar, o distincție pe care a primit permisiunea de a o purta în Austro-Ungaria.
• În 1914, a fost promovat colonel și numit comandant al Regimentului de Infanterie „Ernst Freiherr von Loudon” nr. 29, cu garnizoane în Viena și Becicherecu Mare.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Băcilă a jucat un rol important pe frontul de est. În iulie 1916, a primit comanda rezervelor Corpului de Armată nr. 5 și a participat la bătălia de la Zalošče (4–8 august), coordonând trupele de pe flancul drept.

Pentru meritele sale, a fost decorat cu Ordinul Coroanei de Fier clasa a III-a, Crucea de Merit Militar clasa a III-a (ambele cu distincție de război) și Crucea de Fier clasa a II-a. La 1 august 1917, a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și numit comandant al Brigăzii nr. 144 de Infanterie.

După prăbușirea monarhiei austro-ungare, Băcilă s-a retras din activitate la 1 ianuarie 1919. Deși putea reveni în România, a ales să rămână în Viena din motive familiale. Acolo și-a petrecut restul vieții, până la moartea sa în 1931.

Soția sa, Adele, învățătoare de profesie, a publicat în 1910 cartea Anstandslehre und Haushaltskunde („Doctrină pentru decență și cunoștințe de uz casnic”). Fiul lor, Erwin Băcilă (n. 27 ianuarie 1910, Budapesta – d. 3 martie 1982, Viena), a fost maior de aviație în Al Doilea Război Mondial, fiind decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier și Crucea Germană de Aur.

Traian Băcilă rămâne o figură importantă a elitei militare românești din cadrul armatei austro-ungare, exemplificând loialitatea, profesionalismul și curajul în serviciul militar de înalt nivel.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_B%C4%83cil%C4%83