Gheorghe Brancovici, cronicar transilvănean

Gheorghe Brancovici (n. 1645, Ineu, Arad, România – d. 19 decembrie 1711, Cheb, Țările Coroanei Boeme, Sfântul Imperiu Roman) a fost un cronicar transilvănean, autorul unei ample cronici în limba sârbă, unei scurte cronici în limba română și a unui număr de trei cărți religioase în limba română (o carte de rugăciuni, un catehism și o carte de comentarii ale versetelor biblice). Gheorghe s-a născut în 1645 în Ineu, într-o familie de sârbi colonizați în Ardeal, și a învățat mai multe limbi, inclusiv română, turcă, maghiară și germană. În 1663, devine tălmaci la curtea lui Mihai Apafi și, între 1667-1668, îndeplinește misiuni diplomatice la Constantinopol, Moscova și Varșovia.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Brancovici_(cronicar)#/media/Fi%C8%99ier:Count_%C4%90or%C4%91e_Brankovi%C4%87,_Franz_Schilhabel,_1849.jpg

Gheorghe Brancovici a fost implicat activ în politica din Transilvania și Balcani, întrețînând relații cu opoziția antiotomană și filohabsburgică și căutând sprijinul unor domnitori români pentru a-și consolida puterea. Între 1670-1677, a fost capuchehaie la Poartă și a încercat să-și câștige independența față de autoritățile ardelene. Totodată, a fost implicat în tratative politice cu Habsburgii și în organizarea unei răscoale antiotomane.

În 1680, Brancovici a fost arestat din cauza intrigilor politice și persecuțiilor religioase, dar a reușit să obțină eliberarea. După o perioadă de refugiu în Ţara Românească, a obținut titlul de baron al regatului ungar și a fost implicat în campania împotriva otomanilor. Totuși, în 1689 a fost arestat din nou și închis la Viena timp de 13 ani, unde a continuat să facă memorii pentru a-și apăra cauza și pentru a obține îmbunătățirea condițiilor de viață.

Gheorghe Brancovici a murit în 1711, iar în 1734, sârbii i-au adus osemintele în mănăstirea Cruşedol. Descendența sa a fost un subiect de controverse, în special datorită genealogiei false pe care a creat-o pentru a-și legitima poziția. Această dispută a fost intens discutată în istoriografia românească, iar autorii precum Augustin Bunea și Vasile Mangra au avut opinii diferite despre originea sa. Se presupune că Brancovici s-a considerat descendent al despotului Gheorghe Brancovici din secolul XV, dar aceasta rămâne o problemă nerezolvată în cercetările istorice.

Sursa: https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Crisia/24-Crisia-Muzeul-Tarii-Crisurilor-XXIV-1994_422.pdf