Ionel Perlea, dirijor și compozitor român

Ionel (Jonel) Perlea (n. 13 decembrie 1900, Ograda, Ialomița, România – d. 29 iulie 1970, New York City, New York, SUA) a fost un dirijor și compozitor român, din tată român (Victor Perlea) și mamă germană (Margarethe Haberlein).

Ionel Perlea s-a născut în localitatea Ograda, județul Ialomița, într-o familie de proprietari de pământ și crescători de vite. Familia sa, cu rădăcini în regiunea Bărăganului și proprietăți în Brăila, era implicată în comerțul cu cereale, pe atunci o activitate importantă în portul Brăila.

Sursa: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Perlea#/media/Fi%C8%99ier:Ionel_Perlea.jpg

Străbunicii lui Ionel Perlea, Gheorghe și Ana Peteu, au avut un rol semnificativ în comunitatea locală, construind biserica cu hramul „Sf. Gheorghe” din Ograda și o școală primară. Copilăria lui Ionel a fost marcată de viața la Ograda, pe malurile râului Ialomița, dar și de vacanțele petrecute la Brăila, alături de frații săi – Ana, Alexandru și Victor.

După pierderea tatălui său în 1910, Ionel a fost trimis la Munchen, unde a locuit cu bunicii materni. Acolo și-a petrecut adolescența și și-a dezvoltat talentul muzical. Studiile liceale le-a urmat în Germania, iar mai târziu a fost student la Conservatorul din Munchen și la Leipzig. Încă din anii de liceu, Ionel Perlea a dat dovadă de aptitudini muzicale excepționale, formând o orchestră din colegi și compunând primele sale piese, inclusiv valsul „Plimbarea la câmp”, mai târziu cunoscut ca „Ograda vals”, și marșul „Hindenburg March”.

După finalizarea studiilor, a revenit în România în 1919, unde a intrat în viața muzicală din București. A debutat cu un concert la Ateneul Român, iar la vârsta de 24 de ani a compus „Cvartetul de coarde op. 10”, care i-a adus Premiul I la Concursul „George Enescu”.

Ionel Perlea a ocupat funcții importante în viața culturală a României: dirijor al Operei Române și al Orchestrei Radio, precum și director al Operei Române în două mandate (1929-1932 și 1934-1936). A avut o contribuție esențială la reorganizarea instituției și a colaborat cu personalități remarcabile precum Dinu Lipatti și Wilhelm Kempff.

Cariera sa a fost marcată de provocări majore. În timpul unui turneu la Viena, în august 1944, a fost arestat de autoritățile naziste și închis într-un lagăr, unde a compus poemul simfonic Don Quichotte. După război, autoritățile comuniste din România i-au refuzat viza de întoarcere, obligându-l să își continue cariera în exil. Stabilit în Italia, a atras atenția lui Arturo Toscanini, care l-a sprijinit, oferindu-i propria baghetă și recunoscându-l drept succesor demn.

Ulterior, Ionel Perlea a emigrat în Statele Unite, unde a dirijat Connecticut Symphony Orchestra și a predat la Manhattan School of Music (1952-1959, 1965-1970). A continuat să compună și să dirijeze, deși sănătatea i-a fost afectată de un atac de cord și mai târziu de un atac cerebral, care i-a paralizat partea dreaptă. Cu toate acestea, și-a păstrat dedicarea față de muzică, susținând concerte și formând tineri dirijori.

În 1969, Ionel Perlea a revenit în România pentru ultima dată, susținând concerte la Sala Palatului, Radiodifuziunea Română și Ateneul Român. A vizitat și casa părintească din Ograda, unde a fost primit cu dragoste de săteni și prieteni.

Ionel Perlea s-a stins din viață la 29/30 iulie 1970, la spitalul Mount Sinai din New York. Contribuțiile sale remarcabile la muzică sunt recunoscute internațional, fiind incluse în The New Grove Dictionary of Music and Musicians (Macmillan Publishers, 1980).

Sursa: https://perlea.ro/biografie-perlea/