1524 – Este confirmat la Istanbul, ca domn al Ţării Româneşti, Radu de la Afumaţi

13 decembrie 1524: La Istanbul este confirmat drept domn al Țării Românești Radu de la Afumați. Cunoscând o domnie marcată de lupte continue și frământări politice intense, Radu al V-lea „de la Afumați” (născut înainte de 1500 – decedat pe 2 ianuarie 1529, Râmnicu Vâlcea) a ocupat tronul Țării Românești între anii 1522–1529, cu intermitențe. Fiul lui Radu cel Mare și al doamnei Cătălina, Radu a fost un lider remarcabil al vremii sale, dovedindu-se un apărător hotărât împotriva încercărilor Imperiului Otoman de a transforma țara în pașalâc. Luptele sale tenace l-au determinat chiar pe sultanul Soliman Magnificul să-și reconsidere planurile de cucerire.

Sursa foto: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fi%C8%99ier:Radu_de_la_Afumati.jpg
Radu a primit supranumele „de la Afumați” datorită moșiei sale din localitatea Afumați (județul Ilfov), moștenită de la bunicul său, Vlad Călugărul. Pentru a-l deosebi de alți domnitori cu același nume, a fost numit în timpul vieții „Radu Voievod cel Nou” sau „Radu-Vodă cel Tânăr”. După moarte, a fost denumit „Radu cel Viteaz”, o expresie a recunoașterii curajului său în fața turcilor, și „Radu Voievod care a pierit la Râmnic”, după locul unde a fost ucis.
Radu de la Afumați provenea din ramura Drăculeștilor, familie aflată adesea în conflict cu Craioveștii. El era fiul lui Radu cel Mare (1495–1508) și al doamnei Cătălina. A avut două căsătorii: prima cu doamna Voica, cu care a avut trei copii – Vlad, Anca și Neacșa – și a doua cu domnița Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, cu care a avut un fiu, Radu Ilie. Dintre frații săi vitregi, mai mulți au urcat pe tron: Radu Bădica, Radu Paisie și Mircea Ciobanul.
Domnia sa a început în contextul unor tulburări politice majore. Sultanul îl desemnase pe Mehmed-Beg ca domn al Țării Românești, dar boierii, temându-se de pierderea autonomiei, l-au sprijinit pe Radu. Înfruntând rapid o armată otomană condusă de Mehmed-Beg, Radu a reușit să obțină primele victorii și să se proclame „domn a toată Țara Ungro-Valahiei”.

Luptele cu turcii și rivalii interni au dominat întreaga sa domnie. De mai multe ori, Radu a fost obligat să se retragă în Transilvania, unde a beneficiat de sprijin militar din partea lui Ioan Zápolya. De fiecare dată, însă, a revenit în Țara Românească, reluând luptele împotriva turcilor și a pretendenților la tron.

Domnii succesive: Între 1522 și 1529, Radu a ocupat tronul de cinci ori. Conflictele interne și intervențiile turcești au dus la o instabilitate constantă. Printre cei care i-au contestat domnia s-au numărat Vladislav al III-lea, susținut de turci, și fratele său vitreg, Radu Bădica. În ciuda acestor dificultăți, Radu a continuat să lupte pentru menținerea autonomiei Țării Românești.
După mai multe încercări de a-și stabiliza poziția, Radu a acceptat o majorare a tributului către turci și a mers personal la Poarta Otomană, un gest care i-a adus un răgaz temporar. În ciuda aparentei supuneri, Radu a continuat să pregătească rezistența antiotomană.

Căsătoria cu Ruxandra: Pentru a-și consolida alianțele interne, Radu s-a căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, intrând astfel în grațiile Craioveștilor. Această decizie a atras însă ostilitatea unor membri ai familiei Drăculeștilor și a altor rivali politici.
În ianuarie 1529, Radu de la Afumați a fost prins și ucis de un grup de boieri complotiști, probabil instigați de rivalitățile interne și interesele otomane. Mormântul său, situat la Râmnicu Vâlcea, este marcat de o piatră comemorativă care amintește de vitejia sa.

Moștenire: Radu de la Afumați este considerat unul dintre cei mai importanți apărători ai independenței Țării Românești în fața expansiunii otomane. Domnia sa, deși fragmentată și plină de dificultăți, a reprezentat o luptă neobosită pentru păstrarea autonomiei țării.

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Radu_de_la_Afuma%C5%A3i