Marin Sorescu, scriitor român

Marin Sorescu (născut pe 19 februarie 1936 în Bulzești, județul Dolj – decedat pe 8 decembrie 1996, în București) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, Sorescu a fost cunoscut pe aproape toate continentele, iar operele sale au fost traduse în peste 20 de țări, cu mai mult de 60 de cărți publicate în străinătate. A fost și un pasionat de pictură, organizând numeroase expoziții atât în țară, cât și în afacerea sa. După Revoluția din 1989, fără a adera la un partid politic, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul guvernului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu#/media/Fi%C8%99ier:Marin_Sorescu.jpg

Marin Sorescu a debutat în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice Singur printre poeți. Până la sfârșitul vieții, a publicat încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966, a câștigat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Poeme și a reușit să câștige această distincție de încă cinci ori pe parcursul carierei sale. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Tușiți (1970), Suflete, bun la toate (1972) și ciclul de patru volume La lilieci (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic ce pornește de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o gamă largă de teme, iar stilul său ironic și degajat evocă spiritul ludic al copilăriei. De asemenea, multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici, precum Unde fugim de acasă? (1967) și Cirip-ciorap (1993). După moartea sa, au rămas în manuscris cincisprezece volume, incluzând poezie, eseuri, jurnale și romane.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează teme legate de teatrul poetico-parabolic, în special în trilogia Setea Muntelui de sare, care include piesele Iona, Paracliserul și Matca. De asemenea, Sorescu a explorat teatrul contemporan în Există nervi, teatrul istoric în A treia țeapă și a scris comedii cu un mobil ironic, precum Răceala și Vărul Shakespeare, care reflectă umorul și critica socială din lirica sa.

Proza soresciană, deși mai puțin cunoscută decât capodoperele sale lirice și dramatice, este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Printre cele mai importante romane ale sale se numără Viziunea vizuinii și Trei dinți din față.

Distincții

• Premiul Academiei Române (1968, 1977)
• Medalia de aur pentru poezie Napoli ospite, Italia (1970)
• Premiul Academiei Române pentru dramaturgie (1970)
• Le Muse, acordat de Accademie delle Muse, Florența (1978)
• Premiul Internațional de Poezie Fernando Riello, Madrid, Spania (1983)
• Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena pentru întreaga activitate (1991)
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară).

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0002127/page/2/Marin%20Sorescu#bio