Haricleea Hartulari-Darclée, cântăreață de operă

Haricleea Hartulari-Darclée (n. 10 iunie 1860, Brăila – d. 12 ianuarie 1938, București) a fost o renumită cântăreață de operă.

Fiică a moșierului de origine greacă Ion Haricli și a Mariei Aslan, nepoată a domniței Mavrocordat, Haricleea a studiat pianul în particular și a urmat lecții de canto la pensionul „Lobkovitz” din Viena cu profesoara Marchesi. A învățat și la București, cu profesoara franceză Madame La Kerre, și la Paris, cu E. Duvernois de la Conservatorul din Paris. Debutul ei pe scenă a avut loc pe 14 decembrie 1888, când a interpretat rolul „Margaretei” din opera Faust de Charles Gounod, pe scena Operei Mari din Paris. Succesul său fulminant a dus la un turneu în marile săli de operă din Europa, care a început în vara anului următor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Hariclea_Darcl%C3%A9e#/media/Fi%C8%99ier:Hariclea_Darclee_(cropped).jpg

La 26 decembrie 1890, Darclée a debutat la La Scala din Milano, în rolul Chimenei din Cidul de Jules Massenet, spectacol la care a asistat și Giuseppe Verdi. A cântat la La Scala de 116 ori, iar cariera sa a continuat la Petersburg, Madrid și Teatrul Liric din București. Între 1893 și 1910, Darclée a devenit cunoscută pe toate marile scene ale lumii, impunându-se în orașe precum Paris, Berlin, Florența, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York și Moscova.

Giacomo Puccini a considerat-o pe Darclée singura cântăreață capabilă să interpreteze rolul „Floriei Tosca”, iar la cererea sa, compozitorul a adăugat arie Vissi d’arte, vissi d’amore operei Tosca. Darclée a interpretat acest rol în premiera operei la „Teatro Constanzi” din Roma pe 14 ianuarie 1900, alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni. A fost apreciată de mari compozitori și a cântat alături de artiști de renume precum Enrico Caruso, Titta Ruffo, Eugenio Giraldoni și sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.

Conștientă de anumite probleme vocale, Darclée s-a retras definitiv din carieră după ultimul său spectacol la Teatrul Pergola din Florența, în mai 1918.

De-a lungul carierei, presa i-a atribuit porecle ca „privighetoarea Carpaților”, „privighetoarea adorată”, „măiastra pasăre de basm” și „cea mai mare cântăreață a zilelor noastre”. Enciclopedia dello Spettacolo a descris-o drept „cea mai mare cântăreață a lumii timp de 25 de ani”. A fost decorată cu Ordinul „Bene Merenti”, clasa I, acordat de Carol I, și a primit distincțiile otomane „Medalia Artistică” și „Marele Ofițer al Sefakatului”.

În septembrie 1936, s-a întors definitiv în România cu dorința de a înființa o școală românească de canto, dar nu a primit susținerea autorităților. A murit în sărăcie și uitare, iar autoritățile române nu s-au interesat de soarta ei. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, iar funeraliile ei au fost finanțate de Ambasada Italiei. În 1960, a avut loc premiera filmului Darclée, regizat de Mihai Iacob, iar în 1995, la Brăila, a fost organizat Concursul Național de Canto care poartă numele marii soprane, cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la nașterea sa.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Haricleea_Hartulari-Darclee