Joseph-Louis Gay-Lussac, chimist și fizician francez

Joseph-Louis Gay-Lussac (n. 6 decembrie 1778, Saint-Léonard-de-Noblat, Franța – d. 9 mai 1850, Paris) a fost un chimist și fizician francez, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în studiul gazelor, dezvoltarea unor tehnici noi de analiză și progresele în chimia aplicată.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Louis_Gay-Lussac#/media/File:Gaylussac.jpg
Gay-Lussac a fost fiul cel mare al unui avocat și oficial regal, care a pierdut funcția în timpul Revoluției Franceze din 1789. Tatăl său l-a trimis la un internat din Paris, pregătindu-l pentru studii de drept, dar Gay-Lussac s-a dedicat științei. Abilitățile sale matematice l-au ajutat să treacă examenul de admitere la nou-înființata École Polytechnique, unde a studiat între 1797 și 1800. Deși școala era destinată în principal pregătirii inginerilor, chimia făcea parte din curriculum. După absolvire, a continuat la École Nationale des Ponts et Chaussées (Școala de Poduri și Autostrăzi), dar a renunțat în 1801 pentru a deveni asistent de cercetare al lui Claude-Louis Berthollet, un renumit chimist. La Arcueil, Berthollet a înființat un laborator care a devenit un centru important al științei din acea perioadă.
La Arcueil, Gay-Lussac a lucrat cu matematicianul Pierre-Simon Laplace la experimente despre capilaritate. Prima sa publicație, din 1802, a tratat despre dilatarea termică a gazelor. A demonstrat că toate gazele se extind la fel între 0–100 °C (32–212 °F). Această descoperire, adesea eronat atribuită lui J.-A.-C. Charles, a fost un pas important în înțelegerea comportamentului gazelor. Gay-Lussac a formulat și legea combinării volumelor de gaze (1808), arătând că gazele se combină în proporții volumetrice simple, exemplu fiind hidrogenul și oxigenul care se combină în proporție de 2:1 pentru a forma apă. Ulterior, a generalizat acest comportament pentru toate gazele.
Gay-Lussac a fost un pionier în multe experimente, inclusiv în 1804, când a efectuat o expediție cu balonul cu hidrogen pentru a studia câmpul magnetic al Pământului și compoziția atmosferei. În 1806, a atins un record de altitudine, ajungând la 7.016 metri. În paralel, a continuat cercetările alături de colaboratorii săi, inclusiv la analiza reacțiilor chimice între diverse substanțe. A fost ales membru al Institutului Național în 1806, iar în 1810 a devenit profesor de chimie la École Polytechnique și profesor de fizică la Facultatea de Științe din Paris. În 1815, a demonstrat că acidul prusic era, de fapt, un compus de carbon, hidrogen și azot.
Gay-Lussac a avut o rivalitate cu chimistul englez Humphry Davy, mai ales în privința descoperirii iodului. Deși Davy este adesea creditat cu descoperirea iodului, Gay-Lussac a publicat un studiu mult mai detaliat despre acest element. În 1815, Gay-Lussac a izolat și studiat compusul cianogen și a adus contribuții valoroase în chimia acizilor.
Începând cu 1816, Gay-Lussac a fost co-editor al „Annales de chimie et de physique” și a contribuit semnificativ la analiza volumetrică. A dezvoltat metode precise de testare a substanțelor, inclusiv argintului și băuturilor alcoolice. De asemenea, a fost consultant pentru diverse instituții guvernamentale și industriale, ocupând funcții importante, cum ar fi director al departamentului de analize la Monetăria din Paris. În ciuda succeselor sale în chimia aplicată, Gay-Lussac a fost criticat de unii colegi pentru devierea de la știința „pură” în favoarea profitului financiar.
În 1848, Gay-Lussac s-a retras din activitatea publică și s-a mutat într-o casă de țară, unde a continuat să lucreze la cercetări și să își petreacă timpul alături de familie. În primăvara anului 1850, conștient de apropiata sa moarte, a cerut fiului său să distrugă un tratat neterminat, „Philosophie chimique”. După moartea sa, prietenul său François Arago a lăudat contribuțiile științifice ale lui Gay-Lussac, numindu-l „un fizician ingenios și un chimist remarcabil”.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Joseph-Louis-Gay-Lussac