Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al României

Nicodim Munteanu (n. 6 decembrie 1864, Pipirig, județul Neamț – d. 27 februarie 1948, București), pe numele său de botez Nicolae, a fost al doilea patriarh al României și membru de onoare al Academiei Române din 5 octombrie 1918.

Nicodim s-a născut în satul Pipirig, județul Neamț, într-o familie de țărani înstăriți. Părinții săi vor îmbrățișa viața monahală în perioada bătrâneții. A absolvit școala primară în 1882, iar în același an a intrat la Seminarul de la Socola pentru a-și continua studiile. A absolvit Seminarul ca șef de promoție și, în 1890, a plecat la Kiev, Ucraina, pentru a urma cursurile Academiei Teologice din acest oraș. În vacanța de vară din 1894, aflându-se în Moldova natală, a fost hirotonisit ierodiacon și a primit numele monahal de Nicodim. În 1895, a obținut licența în teologie și, deși i s-a oferit să rămână la Kiev, s-a întors în România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_Munteanu#/media/Fi%C8%99ier:%D0%9D%D0%B8%D0%BA%D0%BE%D0%B4%D0%B8%D0%BC_(%D0%9C%D1%83%D0%BD%D1%82%D1%8F%D0%BD%D1%83).jpg

În țară, a fost hirotonisit ieromonah (preot călugăr) și numit mare ecleziarh și predicator al Catedralei Mitropolitane din Iași, în 1896. În 1898, a fost ridicat la rangul de arhimandrit și a preluat funcția de vicar administrativ.

A fost chemat la Galați de episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, care l-a numit arhimandrit de scaun, o funcție similară cu vicarul administrativ. Între 1903 și 1909, Nicodim a fost director al Seminarului „Sf. Andrei” din Galați și a publicat primele sale predici în volumele Cuvântări liturgice și Călăuza creștinului în Biserică.

În 1909, a revenit în Moldova, alături de protectorul său, Pimen, care devenise mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Pimen l-a hirotonisit arhiereu și i-a acordat titlul de „Băcăuanul”, numindu-l vicar al Mitropoliei. În 1912, a fost solicitat pentru funcția de mitropolit primat la București, dar a refuzat oferta, acceptând în schimb scaunul episcopal de Huși, care i s-a părut mai potrivit. Ca episcop de Huși, a publicat împreună cu colaboratorii săi Mica Biblie.

După Unirea Basarabiei cu România, în iunie 1918, a fost numit locțiitor de arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului, cu sarcina de a reorganiza Biserica din această provincie românească. A revenit la Huși în 1923, unde și-a continuat activitatea până în 1923, când s-a retras la Mănăstirea Neamț, devenind stareț, funcție pe care o va ocupa timp de unsprezece ani.

Datorită operei sale cărturărești, Nicodim a fost ales membru de onoare al Academiei Române la 15 octombrie 1918. Universitatea din Cernăuți l-a proclamat „doctor honoris causa”.

Pe 23 ianuarie 1935, Nicodim a fost ales mitropolit al Moldovei, după moartea mitropolitului Pimen. În această funcție, a tipărit în 1936 Biblia ilustrată și a tradus 24 de cărți din Vechiul Testament pentru ediția sinodală a Bibliei din 1936, care a stat la baza edițiilor Bibliei din 1968, 1975 și 1982.

După moartea patriarhului Miron Cristea în 1939, Nicodim a fost invitat să candideze pentru funcția de patriarh, dar inițial a refuzat. În cele din urmă, a fost nevoit să depună candidatura și a fost ales patriarh al României pe 30 iunie 1939, de către Marele Colegiu Electoral Bisericesc.

În ciuda dificultăților cauzate de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și a instabilității politice, patriarhul Nicodim și-a exprimat dorința de a se retrage din funcția de patriarh din cauza vârstei și a unei boli a inimii, care îi provoca mari dificultăți. Cererea sa a fost respinsă, iar în următoarele luni a mai solicitat retragerea, fără succes. Astfel, a rămas patriarh al României până la sfârșitul vieții.

În august 1947, în timpul unei perioade de odihnă la Mănăstirea Neamț, patriarhul Nicodim a suferit o congestie pulmonară. A fost transportat la București în noiembrie 1947, unde, în ciuda eforturilor medicilor, a decedat pe 27 februarie 1948, la vârsta de 83 de ani.

A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale, alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.

Bibliografie

• Magazin Istoric – Anul XXXII, nr. 5 (374), mai 1998.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicodim_Munteanu