Martha Bibescu, romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză

Martha Bibescu (alias Marthe Bibesco; n. 28 ianuarie 1886, București – d. 28 noiembrie 1973, Paris) a fost o romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit.

Născută într-o familie boierească de prestigiu, Martha Bibescu a fost fiica lui Ion Lahovary și a Smarandei Mavrocordat. Formarea sa intelectuală a urmat tradiția aristocratică a vremii, beneficiind de educație cu profesori particulari, guvernante și studii la o mănăstire din Belgia. În 1905, prin căsătoria cu prințul George Valentin Bibescu, și-a extins conexiunile aristocratice și culturale, intrând în cercuri literare și diplomatice internaționale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Martha_Bibescu#/media/Fi%C8%99ier:Marthe_Bibesco_Boldini.jpg

Contactul cu literatura franceză și călătoriile în locuri exotice precum Persia și Egipt au marcat profund opera sa literară. Una dintre primele sale lucrări, Les Huit Paradis (1908), reflectă aceste experiențe.

Martha Bibescu a menținut relații cu personalități de marcă ale epocii, precum lordul Thomson și prințul moștenitor german, sperând să influențeze decizii favorabile pentru România. În 1963, a fost numită consilier al președintelui francez Charles de Gaulle pe probleme românești, recunoaștere a eforturilor sale diplomatice.

În timpul ocupației germane a Bucureștiului (1917–1918), a gestionat un spital și a oferit informații esențiale către Curtea Regală de la Iași. Această implicare a atras atât recunoaștere, cât și ostilitatea autorităților germane.

Împărțindu-și viața între România (reședințele de la Mogoșoaia și Posada) și Paris, Martha Bibescu a rămas o figură activă în viața culturală și politică. După moartea soțului în 1941 și ascensiunea regimului comunist, a ales exilul în Franța în 1945, continuând să scrie și să critice regimul din țară.

Martha Bibescu a publicat aproape 40 de cărți, incluzând:

• Romanul Papagalul verde (1924);
• Biografii istorice precum O dragoste tandră a lui Napoleon: Maria Walewska (1936) și Alexandru Asiaticul (1912);
• Memorialistică: La bal cu Marcel Proust (1928) și Povestea unei prietenii: corespondența mea cu abatele Mugnier (1951–1957).

Criticii, precum Șerban Cioculescu, au elogiat-o pentru contribuția sa literară și impactul cultural. Admirată pentru șarmul său, talentul artistic și descendența aristocratică, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles.

Martha Bibescu rămâne o personalitate marcantă a culturii românești, simbolizând o punte între lumea aristocratică și modernitate, între Est și Vest.

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Martha_Bibescu