George Oprescu, istoric, critic de artă, colecționar român

George Oprescu (n. 27 noiembrie 1881, Câmpulung – d. 13 august 1969, București) a fost un istoric, critic de artă, colecționar român, membru de onoare al Academiei Române (1948), profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Oprescu#/media/Fi%C8%99ier:George_Oprescu_-_foto.jpg

Oprescu a urmat studiile liceale în București, fiind găzduit de familia colegului său Constantin Ionescu-Mihăeşti. Această perioadă l-a expus unui mediu cultural bogat, în care pasiunea sa pentru artă a început să înflorească. Și-a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filozofie, pe care a absolvit-o în 1905.

Cariera sa academică a inclus:

• Profesor de limba franceză la Giurgiu și Turnu Severin.
• Conferențiar la Universitatea din Cluj, unde a predat limba și literatura franceză.
• În 1931, la invitația lui Nicolae Iorga, a devenit profesor la Universitatea din București, unde a condus catedra de istoria artei.

George Oprescu a avut ocazia să-și continue formarea în Franța, unde l-a cunoscut pe Henri Focillon, unul dintre cei mai importanți istorici de artă ai vremii. Între 1923 și 1939, a activat în cadrul Ligii Națiunilor, ocupând funcții precum secretar al Comisiei pentru Cooperare Intelectuală și al Comisiei de Litere și Arte.

Oprescu a fost un deschizător de drumuri în domeniul istoriei artei românești. A condus Institutul de Istoria Artei din 1949 până la sfârșitul vieții, consolidând cercetarea în acest domeniu. A fondat Muzeul de Artă al Academiei Române, unde a donat o colecție impresionantă de aproape 10.000 de opere, incluzând lucrări de Dürer, Rembrandt, Delacroix, Picasso și alții.

Printre lucrările sale importante se numără:

• Arta țărănească la români (1922)
• Pictura românească în secolul al XIX-lea (1943)
• Albume dedicate artiștilor români precum Grigorescu, Petrașcu și Steriadi.

George Oprescu a fost:

• Membru de onoare al Academiei Române din 1948.
• Membru corespondent al mai multor academii străine.
  Moștenirea sa rămâne vie prin contribuțiile sale valoroase la cunoașterea artei românești și prin bogata sa colecție care îmbogățește patrimoniul cultural al țării.

Bibliografie selectivă

1. Andreescu, Craiova: Ramuri.
2. Peasant Art in Romania, London: The Studio Ltd., 1929.
3. Grafica românească în secolul al XIX-lea, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942.
4. Considerații asupra artei moderne, București: Meridiane, 1966.

Pentru mai multe informații, consultați Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”.

Sursa: https://www.bjc.ro/w/index.php/Oprescu,_George