Jurnal FM 
Alphonse de Lamartine, poet, istoric și om de stat francez
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 21, 2025
Alphonse de Lamartine (născut la 21 octombrie 1790, Mâcon, Franța – decedat la 28 februarie 1869, Paris) a fost un poet, istoric și om de stat francez, cunoscut în special pentru volumul său de poezii Méditations poétiques (1820), care l-a consacrat ca una dintre figurile de frunte ale mișcării romantice din literatura franceză. Histoire des Girondins (1847) a devenit foarte populară și a avut un impact politic major în 1848, când Lamartine a condus pentru scurt timp A Doua Republică.
Tatăl său, un aristocrat, a fost închis în timpul Revoluției Franceze, în perioada Regimului Terorii, dar a scăpat de ghilotină. Lamartine a fost educat la colegiul din Belley, întreținut de iezuiți, deși aceștia erau suprimați în Franța la acea vreme. Inițial, Lamartine își dorea să urmeze o carieră militară sau diplomatică, dar părinții săi, regaliști fideli, nu i-au permis să servească sub conducerea lui Napoleon, considerat de ei un uzurpator. După restaurarea monarhiei Bourbon în 1814, a intrat în garda de corp a lui Ludovic al XVIII-lea, dar după întoarcerea lui Napoleon și încercarea acestuia de a-și reconstrui imperiul, Lamartine a emigrat în Elveția.
Atras de literatură, Lamartine a scris tragedii și elegii. În 1816, la Aix-les-Bains, a cunoscut-o pe Julie Charles, care i-a inspirat multe din poeziile sale ulterioare. După moartea ei în 1817, i-a dedicat versuri emoționante, printre care se remarcă poemul „Le Lac”. În 1820, Lamartine s-a căsătorit cu Maria Ann Birch, o englezoaică, și a publicat Méditations poétiques, o colecție de poezii care a avut un succes enorm datorită tonului său romantic și sincerității sentimentelor. Poezia sa a adus o nouă muzicalitate literaturii franceze, iar temele sale erau deopotrivă intime și religioase.
După Revoluția din 1830, când Louis-Philippe a devenit monarh constituțional, Lamartine a abandonat diplomația pentru politică. A fost ales deputat în 1833 și s-a concentrat pe problemele sociale, denunțând inegalitățile și influența trusturilor asupra politicii guvernamentale. În 1847, Histoire des Girondins i-a crescut popularitatea în rândul stângii politice. După Revoluția din februarie 1848, Lamartine a devenit liderul guvernului provizoriu al celei de-a Doua Republici. În acea perioadă, s-au adoptat reforme importante, precum votul universal masculin și abolirea sclaviei în coloniile franceze. Cu toate acestea, Lamartine a pierdut sprijinul clasei burgheze și, în iunie 1848, a fost înlăturat de la putere.
După înfrângerea sa politică, Lamartine a intrat într-o perioadă de dificultăți financiare severe. A continuat să scrie în încercarea de a-și acoperi datoriile, publicând lucrări precum Raphaël (o poveste de dragoste inspirată de relația sa cu Julie Charles), Geneviève (1851) și Mémoires Politiques (1863). De asemenea, a scris lucrări istorice valoroase, precum Histoire de la Russie (1855) și Histoire de la Turquie (1854-55). Cu toate acestea, în ultimii ani ai vieții sale, Lamartine a fost aproape uitat de contemporanii săi, murind în 1869 în sărăcie.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Alphonse-de-Lamartine
