Ion Strat, economist și profesor universitar român

Ion Strat (n. 1836, Roman, Roman, Moldova – d. 20 octombrie 1879, București, România) a fost un economist și profesor universitar român, rector al Universității din Iași (1860-1865) și ministru de finanțe al României în anul 1865, în guvernul Constantin Bosianu, dar și ulterior, într-un alt guvern.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Strat#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Strat.jpg

Și-a desfășurat studiile secundare sub îndrumarea unui tutore la Heidelberg. Între 1855 și 1859, a studiat dreptul și administrația publică la universitățile din Heidelberg și Berlin, obținând un doctorat de la cea din urmă. La revenirea în țară, a devenit secretar personal al ministrului de interne al Moldovei, Mihail Kogălniceanu. În 1860, a fost numit profesor de economie politică la nou-înființata Universitate din Iași, unde, la doar 24 de ani, a fost primul șef al catedrei de economie politică și primul rector al universității, precum și primul decan al facultății de drept. A deținut funcția de rector până în anul următor și a părăsit Iașiul în 1862.

În 1864, a devenit membru al consiliului de stat și a făcut parte din trei cabinete guvernamentale: ministru de Finanțe sub Constantin Bosianu (ianuarie–iunie 1865), ministru al Cultelor sub Ion Ghica (iulie 1866-februarie 1867) și din nou ministru de Finanțe sub Lascăr Catargiu (ianuarie-martie 1876). A servit și ca diplomat la Paris și Constantinopol. A lucrat în mai multe legislaturi ale Parlamentului României, devenind senator în urma loviturii de stat din mai 1864, și a fost ales deputat pentru județul Suceava în 1875, iar la momentul morții sale, era din nou senator.

Lucrarea sa principală, „Economia politică” (1869), a fost primul tratat universitar din România pe acest subiect. De asemenea, a scris lucrări precum Un coup d’œil sur la question roumaine (1858), De Italorum jure criminali (1859) și Studii asupra bugetului (1868). A avut un rol important în consolidarea economiei politice ca știință în România și a pregătit studenți pentru modernizarea economiei naționale. Era convins că România va rămâne o țară agricolă, fără perspective imediate de industrializare, susținând comerțul liber și o economie eliberată de constrângerile statului, opunându-se astfel industrializării forțate.