Nicolae Petrescu, filosof și sociolog român

Nicolae Petrescu (n. 12/25 iunie 1886, București – d. 13 octombrie 1954) a fost un filosof, scriitor, biograf și sociolog român, membru corespondent al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei Române – din 24 mai 1945 (repus în drepturi la 3 iulie 1990).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Nicolae Petrescu și-a început educația primară și gimnazială la Școala de stat „General Golescu”, continuând apoi studiile la un pension privat. În 1901, s-a transferat la Liceul „Matei Basarab”, iar după absolvire, a urmat Institutul Pedagogic de băieți din București. Studiile universitare le-a început în 1907 la Universitatea din Berlin, iar în 1911, a obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, cu teza Glanvill und Hume. În 1912, a audiat cursuri de filosofie la Collège de France și la Sorbona.

Între 1918 și 1919, a predat filosofie la Wabash College, afiliat Universității din Crawfordsville, Indiana. După revenirea în România în 1920, a devenit conferențiar de sociologie comparată la Universitatea din București. A fost o prezență activă în cercetarea științifică națională și internațională, colaborând cu numeroase publicații de specialitate, precum „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Convorbiri literare”, „Revista de drept public”, „Revista Fundațiilor Regale”, și altele din New York și Berlin, precum „The Review of Reviews” și „Kant Studien”.

Influențat de raționalismul hegelian și de școala antropologică americană, Nicolae Petrescu a lăsat în urmă lucrări esențiale în filosofie, sociologie comparată și antropologie, printre care: Zur Begriffsbestimmung der Philosophie (1912), Thoughts on War and Peace (1921, tradus în română în 1994), The Principles of Comparative Sociology (1924), Teoria statului la Hegel (1931), și Psihologia popoarelor primitive (1938).

A scris și lucrări despre educație și relații internaționale, precum Învățământul în Anglia și Statele Unite (1924), Relațiile României cu Statele Unite (1927), și Parlamentul englez și înfățișarea lui actuală (1930). În 2004, postum, i-au fost publicate memoriile în două volume, Plăcerea de a trăi pe alte meridiane.

Nicolae Petrescu a fost, de asemenea, membru al Partidului Poporului și cooptat în comitetul său de conducere în 1933.

Sursa: