Jurnal FM 
1496 – S-a terminat zidirea Bisericii Sfântul Nicolae a Mănăstirii Popăuți din Botoșani
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 30, 2024
Biserica „Sf. Nicolae”-Popăuți a fost zidită în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe „moșie domnească din hotarul târgului” Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orășenești zidite la sfârșitul domniei voievodului moldovean, și anume cu Biserica „Sf. Nicolae” din Dorohoi și cu Biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău. Construcția a fost finalizată la 30 septembrie 1496.
Numele de Popăuți provine din slavonă și se traduce prin „oameni ai bisericii”. În această zonă exista un loc liber, dar cu poziție strategică. Biserica Sf. Nicolae a fost construită în 1496 ca biserică de mir, avându-l ca ctitor pe Ștefan cel Mare și Sfânt, așa cum este menționat în pisania slavonă de pe zidul nordic al bisericii. La 30 septembrie 1496, în al 40-lea an de domnie, construcția a fost finalizată.
Ștefan cel Mare obișnuia să facă popas în Botoșani în drum spre Hârlău, iar lângă biserică se afla un palat domnesc unde acesta se odihnea. La 22 iulie 1518, Petru Rareș a poposit și el aici. Biserica a fost cunoscută și sub denumirea de Biserica Domnească. Satul Popăuți s-a format mai târziu, în 1626.
În 1733, un document al lui Constantin Vodă Mavrocordat menționează că biserica era încă de mir, iar în 1748 Grigore Ghica întărește un hrisov prin care bisericii îi este dăruită jumătate din moșia Tătărași. În 1751, Constantin Vodă Racoviță donează cealaltă jumătate și alte proprietăți, moment în care biserica devine mănăstire de călugări. În 1753, Racoviță înzestrează mănăstirea cu moșia târgului Botoșani și izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino și o închină Patriarhiei Antiohiei, aducând călugări greci.
Hotarele mănăstirii sunt întărite în 1776 de Grigore Ghica și în 1783 de Alexandru Constantin Mavrocordat. În 1803, Alexandru Constantin Moruzi stabilește din nou hotarul între târg și mănăstire, așa cum fusese stabilit prima oară în 1780. Egumenul mănăstirii, Arhimandritul Inochentie, arendează moșiile din ținutul Vasluiului pentru șase ani.
Până în 1825, Mănăstirea Popăuți stăpânea satele Cişmeaua și Răchiţi, iar în 1829, Vlădica Inochentie arendează aceste moșii și viile mănăstirii lui Constantin Caragea. În 1830, alte moșii din Văratecul Basarabiei sunt arendate lui Constantin Hariton.
Începând cu 1805, locuitorii din Botoșani se plâng de abuzurile călugărilor greci de la Popăuți. În 1863, prin secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea devine biserică de mir. Casele egumenești sunt date armatei în 1868, iar livada este preluată de Căile Ferate în 1870. Biserica începe să se ruineze, dar în 1891 superiorul V. Păuna obține fonduri pentru a acoperi biserica cu tablă.
În 1897, biserica este declarată monument istoric și în 1899 începe restaurarea exterioară, finalizată în 1906. Clopotnița este reparată în 1908. În 1991, mănăstirea este reînființată și repopulată în 1996.
Mănăstirea Popăuți, monument istoric, este formată din Biserica „Sf. Nicolae” și turnul clopotniță, ambele datând din 1496.
Sursa: https://popauti.mmb.ro/istoria-manastirii-popauti
