1893 – Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale

Momentul fondator al Jandarmeriei Române a avut loc pe 3 aprilie 1850, când domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obștesc prin semnarea Legiuirii pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi. Această lege a conferit Jandarmeriei un statut juridic oficial, stabilindu-i principiile de organizare și funcționare. Conform legii, Regimentul de jandarmi din Moldova a fost împărțit în două subdiviziuni, fiecare responsabilă pentru câte șase ținuturi (județe). Fiecare ținut avea alocată o companie de jandarmi, în timp ce orașul Iași avea o companie suplimentară atât la Isprăvnicia Iașului, cât și la Poliția Capitalei (Iași). În total, erau 14 companii de jandarmi, cu un efectiv de 1.433 de jandarmi călări și pedestri.

Legea stabilea misiunile Jandarmeriei, care includeau asigurarea siguranței publice, menținerea ordinii și aplicarea legilor. De asemenea, legea prevedea două tipuri de servicii: unul ordinar, desfășurat zilnic conform regulamentelor, și unul extraordinar, efectuat la solicitarea autorităților, pentru care erau constituite subunități mobile.

În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a trecut printr-un amplu proces de modernizare, asemănător celorlalte instituții ale statului român modern. Regimentul de jandarmi a fost transformat într-o Legiune de jandarmi, iar escadroanele și companiile de jandarmi au fost treptat înlocuite cu escadroane de dorobanți, conform Ordonanței nr. 896 din 20 iunie 1864. Prin Legea de organizare a puterii armate în România din noiembrie 1864, Jandarmeria a fost reorganizată pe principii noi, trecând de sub administrarea Ministerului de Interne direct în subordinea Ministerului de Război, ca parte integrantă a armatei permanente.

Legea Jandarmeriei din 1850 și Regulamentul jandarmilor de oraș din 1865 au constituit bazele organizării și funcționării acestei instituții. În perioada următoare, aceste documente au stat la baza elaborării de noi legi și regulamente.

În anii 1866-1867, au avut loc transformări în sistemul de apărare al țării, culminând cu modernizarea și pregătirea armatei române. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, Jandarmeria a avut un rol crucial în asigurarea ordinii militare și, în unele situații, a participat direct la lupte alături de unitățile militare. Efectivele Jandarmeriei la acea vreme numărau 798 de jandarmi, dintre care 6 ofițeri. Pentru faptele de arme din timpul războiului, mulți jandarmi au fost decorați cu medalii precum Apărătorii Independenței și Crucea Trecerii Dunării.

În 1893, sub conducerea Partidului Conservator, guvernul condus de Lascăr Catargiu a elaborat și prezentat Parlamentului Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale, promulgată prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893. Această lege prevedea instituirea unui corp de pază și ordine cu structură militarizată în toate localitățile rurale din țară. Jandarmeria rurală avea rolul de a menține și garanta siguranța publică și de a asigura respectarea legilor.

La 1 septembrie 1893, a fost adoptat Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. Acest regulament sublinia că Jandarmeria rurală era un corp militar, aflat sub comanda Ministerului de Interne pentru menținerea ordinii publice, sub autoritatea Ministerului de Justiție pentru atribuțiile de poliție și sub controlul Ministerului de Război pentru disciplină și instrucția militară.

Tulburările sociale din 1907 au evidențiat slăbiciunile instituțiilor de menținere a ordinii interne, inclusiv ale Jandarmeriei, care nu fusese întărită suficient în perioada premergătoare. Acest lucru a dus la necesitatea pregătirii și promulgării unor noi legi în 1908, 1911 și 1913, care au vizat întărirea organizatorică a Jandarmeriei.

Prin Legea Jandarmeriei din 24 martie 1908, la articolele 6 și 7, s-a stabilit că Jandarmeria face parte integrantă din armată, iar ofițerii Jandarmeriei sunt recrutați din armata activă, consolidând astfel rolul acestei instituții în menținerea ordinii și securității naționale.

În timpul manevrelor militare, Jandarmeria rurală avea atribuții de poliție militară, efectua rechizițiile necesare și funcționa ca parte a armatei active, având aceleași drepturi și obligații ca unitățile militare.

Sursa: https://www.jandarmeriaromana.ro/repere-istorice