Ricardo de Madrazo y Garreta, pictor spaniol

Ricardo de Madrazo y Garreta (născut pe 7 februarie 1852 la Madrid, decedat pe 18 august 1917 în Madrid) a fost un pictor spaniol renumit, fiul și elevul lui Federico Madrazo, fratele lui Raimundo Madrazo și nepotul lui José Madrazo. Influențat de Mariano Fortuny, atât prin tehnica sa rafinată, cât și prin tematica orientală, Madrazo a devenit parte a grupului de orientaliști spanioli și s-a distins ca un portretist de mare acuitate, precum și ca o autoritate în clasificarea picturii vechi.

Ricardo Frederico de Madrazo y Garreta s-a născut într-o familie de artiști de origine nobilă. Bunicul său, José de Madrazo, a fost un pictor și fost director al Muzeului Prado, iar tatăl său, Federico de Madrazo, a fost și el pictor. Unchii săi, Luis de Madrazo, Pedro de Madrazo și Juan de Madrazo, au fost, respectiv, pictor, critic de artă și arhitect. Fratele său, Raimundo de Madrazo y Garreta, a fost de asemenea un pictor de renume. Pe linie maternă, bunicul său a fost Tadeusz Kuntze, un pictor polonez. Familia Madrazo este recunoscută ca una dintre cele mai importante dinastii de pictură, dominând scena artistică spaniolă din secolul al XIX-lea.

Retrato de Ricardo de Madrazo

Villar – https://www.abc.es/archivo/fotos/ca-el-pintor-ricardo-de-madrazo-5612036.html

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Retrato de Ricardo de Madrazo.png
• Creată: 31 decembrie 1913
• Încărcată: 23 mai 2022

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ricardo_de_Madrazo#/media/Fi%C8%99ier:Retrato_de_Ricardo_de_Madrazo.png

Ricardo și fratele său, Raimundo, au început să studieze arta sub îndrumarea tatălui lor, iar ulterior au urmat cursuri formale la Academia Regală de Arte Frumoase din San Fernando, unde au studiat cu Joaquín Espalter y Rull și cu sculptorii Ricardo Bellver și Ponciano Ponzano.

În 1866, Ricardo a legat o prietenie strânsă cu Mariano Fortuny, care a avut o influență majoră asupra dezvoltării sale artistice. Un an mai târziu, Fortuny s-a căsătorit cu sora lui Ricardo, Cecilia de Madrazo. Ricardo i-a însoțit pe soții Fortuny la Toledo și ulterior la Roma, unde a studiat la Accademia Chigi și a lucrat în atelierul lui Fortuny, alături de fratele său Raimundo.

După ce a revenit în Spania în timpul războiului franco-prusac, Ricardo s-a stabilit la Granada, iar mai târziu a călătorit în Maroc împreună cu Fortuny și José Tapiró y Baró, înainte de a se întoarce la Roma. După moartea prematură a lui Fortuny în 1874, Ricardo a călătorit din nou în Maroc. După decesul lui Fortuny, Ricardo a preluat administrarea studioului său, catalogând lucrările și organizând o licitație la Hôtel Drouot din Paris.

După moartea lui Fortuny, Ricardo de Madrazo a trăit între Paris, Madrid și Tanger. În 1884, s-a căsătorit și s-a stabilit definitiv la Madrid în 1885, folosind orașul ca bază pentru călătoriile sale anuale la Paris și Veneția. Stabilit la Madrid, s-a concentrat pe portrete, specialitatea familiei Madrazo. Printre cei care i-au vizitat studioul s-au numărat Regina Maria Cristina, filantropul Archer Milton Huntington, colecționarul de artă francez Paul Durand-Ruel și președintele american William Taft. Datorită cunoștințelor sale vaste despre arta veche, Ricardo de Madrazo a devenit un consilier apreciat în acest domeniu.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:

• Marocani
• Toledo: Turiști și cerșetori
• O piață în Fez
• Oprire într-o caravană arabă
• Atelierul lui Fortuny (1874, acum în Muzeul Național de Artă din Catalonia)
• Odihna caravanei arabe (1880)
• Un arab din sud (1881)

Galerie

• Studiul lui Mario Fortuny (1874)
• Oprire într-o caravană arabă (1877)
• Războinicul arab la o fântână (1878)
• Un arab din sud (1881)
• Cântăreața (1901)
• Portretul lui Santiago Ramón y Cajal (1910).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ricardo_de_Madrazo#/media/Fi%C8%99ier:F.de_Madrazo–1869,_Cecilia_de_Madrazo_y_Garreta(MNAC,_Barcelona,_60_x_40_cm).jpg

Sursa: https://es.wikipedia.org/wiki/Ricardo_Madrazo