Jurnal FM 
Alexandru Lahovari, jurist, publicist și poet român
#Postat de Carmen Vintu on august 16, 2025
Alexandru Lahovari (n. 16 august 1841, București – d. 4 martie 1897, Paris) a fost un politician, jurist, publicist și poet român.
Alexandru Lahovari s-a născut într-o familie cu rădăcini nobile, fiind fiul lui Nicolae și al Eufrosinei Lahovari. Provenea dintr-o familie de origine greacă pe linia tatălui și dintr-o familie de boieri olteni pe linia mamei. Frații săi, Iacob și Ion Lahovari, au fost, de asemenea, figuri importante în politica românească. Având o situație financiară excelentă, a beneficiat de o educație aleasă, primele sale studii fiind realizate cu profesori particulari. În 1855, a fost înscris la prestigiosul Liceu „Louis le Grand” din Paris, iar ulterior a studiat dreptul, obținându-și doctoratul în 1865, anul în care s-a întors în țară.
După revenirea în România, a fost numit secretar general și director în Ministerul de Justiție în 1867. În 1870, a devenit ministru al Justiției în guvernul conservator condus de Manolache Costache Epureanu, funcție pe care a ocupat-o între 20 aprilie și 14 decembrie 1870. Ulterior, a fost ministru al Justiției (25 octombrie 1873 – 31 martie 1876) în guvernul Lascăr Catargiu, iar mai târziu a ocupat funcția de ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (12 noiembrie 1888 – 22 martie 1889) în guvernul „junimist” condus de Teodor Rosetti. A fost și ministru al Afacerilor Străine (29 martie 1889 – 15 februarie 1891; 27 noiembrie 1891 – 3 octombrie 1895) în guvernele conservatoare conduse de Lascăr Catargiu și Gheorghe Manu.
Lahovari a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Conservator și s-a impus ca o figură puternică în partid, fiind considerat „al doilea om influent al lumii conservatoare” după Lascăr Catargiu. A avut o prezență marcantă în Parlament, unde a fost senator și deputat conservator între 1870 și 1895. Era cunoscut pentru discursurile sale pasionale, în care folosea tonalități variate, de la patetic la vehement sau caustic.
Pe lângă activitatea politică, Alexandru Lahovari a scris versuri, discursuri politice și parlamentare, toate publicate postum. A realizat și câteva traduceri din limba franceză. Era respectat de contemporani pentru abilitățile sale oratorice și diplomatice, contribuind la creșterea prestigiului diplomației românești în perioada în care a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Străine. Regele Carol I a recunoscut meritele sale, afirmând într-un context că „doi miniștri de externe a avut țara: Kogălniceanu și Lahovari”.
Alexandru Lahovari a decedat pe 4 martie 1897, la Paris, la vârsta de 55 de ani.
Activitate politică
| Funcție | Mandat |
|---|---|
| Deputat/Senator | 1870 – 1895 |
| Ministrul Justiției | 20 aprilie 1870 – 14 decembrie 1870 |
| 25 octombrie 1873 – 31 martie 1876 | |
| Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor | 12 noiembrie 1888 – 22 martie 1889 |
| Ministrul Lucrărilor Publice (ad. int.) | 29 martie 1889 – 3 noiembrie 1889 |
| Ministrul Afacerilor Străine | 29 martie 1889 – 15 februarie 1891 |
| 27 noiembrie 1891 – 3 octombrie 1895 |
Bibliografie
- Neagoe, Stelian, Oameni politici români, București, Editura Machiavelli, 2007, pp. 408-409.
- Stoica, Stan (coord.), Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008.
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Lahovari
