Violeta Zamfirescu, poetă, prozatoare

Violeta Zamfirescu (născută Lăzăroiu; n. 21 iulie 1920, Craiova – d. 4 octombrie 2006, București) a fost o poetă, prozatoare și redactoare română.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Violeta_Zamfirescu#/media/Fi%C8%99ier:Violeta_Zamfirescu_1957.jpg

S-a născut în Craiova, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu și a Ioanei Lăzăroiu. A urmat școala primară și primele cinci clase de liceu la Craiova între 1931 și 1936, continuând studiile liceale la Liceul „Regina Maria” între 1936 și 1939. A început studii de drept la Universitatea din București între 1942 și 1944, pe care nu le-a finalizat.

Violeta Zamfirescu a fost redactor la „Gazeta literară” (1954-1956), la Radio România, la emisiunile literare (1956-1959), și la revista „Luceafărul” (1960-1968). A revenit la Radio România între 1968 și 1969 și a fost redactor-șef al redacției de poezie la Editura Eminescu (1969-1971), înainte de a se pensiona.

A debutat în literatură în 1951 cu poezii publicate în revista „Viața Românească”, iar editorial a debutat în 1955 cu volumul Inima omului.

Opera

Versuri:

• Rodul pământului (1957)
• Ceasul de slavă (1960)
• Frumusețe continuă (1964)
• La gură de rai (1965)
• Dragoste (1968)
• Colind de primăvară (1969)
• La poarta celor care dorm – poeme dramatice (1970)
• Poezii 1950-1972 (1972)
• Simfonie (1975)
• În aerul vibrând (1977)
• Lacrima pietrei (1981)
• Incandescența miezului (1981)
• Zbor de cântec peste nori (1985)

Romane:

• Îndrăgostiții triști (1979)
• Surâsul iubirii (1984)

A scris, de asemenea, versuri pentru copii și publicistică pe teme morale și turistice, cum ar fi O lume pentru toți (1977).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Violeta_Zamfirescu