Pantazi Ghica, scriitor, critic literar, dramaturg, politician și avocat român

Pantazi Ghica (n. 15 martie 1831, Țara Românească – d. 17 iulie 1882, București, România) a fost un scriitor, critic literar, dramaturg, politician, avocat român, cunoscut și sub pseudonimele Tapazin, G. Pantazi sau Ghaki.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pantazi_Ghica#/media/Fi%C8%99ier:Pantazi_Ghica_ILR389.jpeg

Născut în familia Ghica, o dinastie prestigioasă de domni și boieri din Țara Românească, a participat la Revoluția Română din 1848 ca secretar al lui Nicolae Bălcescu.
A fost exilat după eșecul revoluției, petrecând timp la Paris și Istanbul.
S-a împrietenit cu alți revoluționari români exilați, formând „Frăția”.
A frecventat înalta societate pariziană și a afirmat că i-a familiarizat pe francezi cu cultura românească.
S-a căsătorit cu Camila de Fernex în 1852.
S-a alăturat armatei otomane în timpul Războiului Crimeii.
A revenit în Țara Românească la sfârșitul anului 1850.
A lucrat ca procuror și avocat, devenind un activist liberal important.
A colaborat la reviste literare precum „Revista Română” și a editat propriile reviste satirice.
A fost implicat în scandaluri politice și jurnalistice.
A susținut domnia lui Alexandru Ioan Cuza și a ocupat funcții publice sub acesta.
A jucat un rol secundar în conspirația care l-a înlăturat pe Cuza din domnie.
A fost prefect al județului Buzău de două ori, dar a fost demis din cauza dezamăgirii lui Carol I.
A scris romane, nuvele, piese de teatru și articole de presă.
Cea mai cunoscută operă a sa este romanul „Un boem român”, o relatare autobiografică.
Scrierile sale reflectă adesea viața boemă a clasei sociale din care făcea parte.
A murit în București în 1882, la vârsta de 51 de ani.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pantazi_Ghica