Jurnal FM 
Poezia „Răsunet” (cunoscută și ca „Un răsunet”) a fost scrisă de Andrei Mureșanu și publicată pe 21 iunie 1848 în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”
#Postat de Carmen Vintu on iunie 21, 2025
Se crede că a fost un răspuns la poezia „Către români” a lui Vasile Alecsandri.
Melodia imnului este mai puțin clară. Unii o atribuie lui Anton Pann, alții lui Gheorghe Ucenescu, elev al lui Pann.
Imnul a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict din România, insuflând curaj poporului.
A fost oficializat ca imn național al României în 1990, după Revoluția Română din 1989.
Autorul versurilor imnului național al României, „Deșteaptă-te, române!”, este poetul și revoluționarul transilvănean Andrei Mureșanu.
Poezia a fost redactată și publicată în timpul Revoluției de la 1848, sub titlul „Un răsunet”.
A devenit rapid imnul revoluției, fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”.
După cenzură, versurile au fost publicate în „Foaia pentru minte, inimă și literatură”.
Melodia imnului are la origini un text religios, anume cântecul „Din sânul maicii mele”.
George Ucenescu, învățător la școala românească din Șcheii Brașovului, a adaptat melodia pentru „Deșteaptă-te, române!”.
El povestește cum Andrei Mureșanu a ales melodia la o petrecere din grădina Parohului Vonifatie Pitiș în 1848.
Ucenescu a cântat melodia, iar Mureșanu a compus poezia pe baza ei.
Imnul a fost cântat pentru prima dată la acea petrecere.
„Deșteaptă-te, române!” a devenit rapid un cântec popular în rândul românilor.
A fost interzis de regimul comunist, dar a revenit ca imn național după Revoluția din 1989.
Există controverse legate de autorul melodiei și de locul unde a fost intonată pentru prima dată.
Unii consideră că melodia a fost compusă de Anton Pann, mentorul lui Ucenescu.
Alții cred că a fost preluată din folclorul românesc.
Locul unde a fost intonată pentru prima dată este de asemenea contestat. Unii spun că a fost la Brașov, alții la Râmnicu Vâlcea.
Indiferent de originile sale exacte, „Deșteaptă-te, române!” este un imn național important pentru România.
Versurile sale patriotice și melodia sa inspiratoare au unit românii de-a lungul secolelor.
Imnul are cinci strofe și un refren care vorbesc despre trezirea la naționalism a românilor, unitatea lor și lupta împotriva dușmanilor.
Versurile sunt pline de metafore și simboluri patriotice.
Tonul este unul solemn, patriotic și optimist.
„Deșteaptă-te, române!” este un simbol important al identității naționale a României.
Este un imn care unește românii din toată lumea.
Este cântat cu mândrie la evenimente oficiale și la sărbători naționale.
„Deșteaptă-te, române!” este un imn național puternic și emoționant, care reflectă istoria bogată și cultura vibrantă a României. Este un imn care inspiră patriotismul, unitatea și speranța pentru un viitor mai bun.
Versuri
Deșteaptă-te, române!
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!
.png){kind=link}