Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Elena Rosetti (n. 17 iunie 1825, Iași, Moldova – d. 2 aprilie 1909, Piatra Neamț, Neamț, România), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Născută în 1825, a crescut în sânul unei familii boierești cunoscute, primind o educație aleasă.

S-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza în 1844, iar după Unirea Principatelor Române în 1859, a devenit prima doamnă a României. Deși căsătoria nu a fost lipsită de dificultăți, Elena Cuza a rămas o soție fidelă și o susținătoare a soțului ei în proiectele sale reformatoare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Elena Doamna și-a dedicat o mare parte din viață acțiunilor caritabile. A fondat numeroase instituții de binefacere, printre care Azilul Elena Doamna din București, destinat fetelor orfane, și Spitalul de copii „Caritatea” din Iași. A sprijinit, de asemenea, educația copiilor defavorizați și a contribuit la înființarea de școli și orfelinate.

Elena Cuza a fost o pasionată de cultură și a sprijinit artiștii și scriitorii români. A colaborat cu Vasile Alecsandri și a contribuit la finanțarea tipăririi operei sale. De asemenea, a inițiat premii pentru stimularea creației literare și a contribuit la înfrumusețarea orașelor românești cu statui.

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza în 1866, Elena Cuza l-a urmat în exil. Au petrecut restul vieții în străinătate, stabilindu-se în Italia, Franța și Germania. Elena Cuza a continuat să se implice în acțiuni caritabile și culturale și a rămas o figură respectată de românii din exil.

Elena Cuza a murit în 1909 și a fost înmormântată la Solești, Vaslui. A rămas în istorie ca o personalitate marcantă, o filantropă generoasă și o susținătoare a culturii românești. Activitatea sa caritabilă și culturală a avut un impact semnificativ asupra societății românești din secolul al XIX-lea.