16 august, Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat la 16 iulie 2020 Decretul nr. 393/2020 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 16 august ca Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#/media/Fi%C8%99ier:CBrancoveanu.jpg

De ce a fost aleasă ziua de 16 august

 La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), cei patru fii ai săi şi Ianache Văcărescu au fost decapitaţi la Constantinopol. Având în vedere sfârşitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi împreună cu sfetnicul său, şi apreciind viaţa sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, trecerea în rândul sfinţilor a celor şase martiri Brâncoveni. Astfel, ziua de 16 august a fost stabilită ca zi de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.

Constantin Brâncoveanu, Voievod al Țării Românești, s-a născut în 1654 într-o familie de rang înalt, fiind nepotul voievodului Șerban Cantacuzino pe linie maternă. În timpul domniei acestuia din urmă, în 1688, a fost tipărită pentru prima dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.

Rămas orfan de tată încă din copilărie, Constantin a fost crescut de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, care a avut grijă să-i ofere o educație aleasă. Datorită înțelepciunii sale, Constantin Brâncoveanu a obținut funcții importante și a fost respectat încă din tinerețe. După moartea voievodului Șerban Cantacuzino, în 1688, la cererea boierilor și dregătorilor țării, Constantin Brâncoveanu a fost uns domn al Țării Românești de către Patriarhul de Constantinopol, Dionisie IV Seroglanul, și de Mitropolitul Teodosie.

Brâncoveanu a început domnia sa prin ridicarea Mănăstirii Hurezi, unde și-a pregătit locul de odihnă veșnică. Generozitatea și grija sa pentru credincioșii români din Moldova și Transilvania, precum și pentru Patriarhiile Ortodoxe și Locurile Sfinte ale Răsăritului, nu cunoșteau limite.

După aproape 25 de ani de domnie, în 1714, Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi — Constantin, Ștefan, Radu și Matei — împreună cu sfetnicul Ianache, au fost capturați de sultanul Ahmed al III-lea, în urma trădării unor boieri. Au fost duși la Constantinopol, unde au fost supuși unor torturi cumplite pentru a-și ceda averile, pe care turcii le bănuiau a fi foarte mari. În cele din urmă, turcii le-au oferit alternativa între convertirea la islam și moarte, însă Brâncoveanu și fiii săi au ales să rămână neclintiți în credința lor.

În ziua de 15 august 1714, când Brâncoveanu împlinea 60 de ani, el și fiii săi au fost duși la execuție, îmbrăcați doar în cămăși, desculți, cu capetele descoperite și legați în lanțuri. În fața sultanului, a vizirului și a ambasadorilor Marilor Puteri Europene, Constantin și-a încurajat fiii să rămână tari în credință. Toți au fost decapitați, inclusiv mezinul Matei, care inițial se temuse și ceruse iertare, dar a fost îmbărbătat de tatăl său să moară ca un creștin.

Trupurile lor au fost aruncate în mare, dar creștinii milostivi le-au recuperat și le-au îngropat în taină în Insula Halchi, la Mănăstirea Maicii Domnului. În 1720, soția lui Brâncoveanu, doamna Marica, a reușit să aducă în țară moaștele domnitorului, care au fost îngropate în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria sa.

În 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe Constantin Brâncoveanu, pe cei patru fii ai săi și pe sfetnicul Ianache, stabilindu-le ziua de prăznuire pe 16 august.

Sursa: https://sfbrancoveni.mmb.ro/cine-au-fost-sfintii-martiri-brancoveni