Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „Moscova nu crede în lacrimi”…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on august 30, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Mă adresez celor care sunt mai tineri apropo de titlul rândurilor de azi. Acest titlu face trimitere la un film care a marcat o epocă, adică „Moscova nu crede în lacrimi”, în regia lui Vladimir Menșov, cu actorii Vera Alentova şi Alexei Batalov în rolurile principale. Filmul sovietic respectiv, lansat în 1980, prin anii ’80 a fost un veritabil succes de casă chiar și pe la noi. Și, dacă nu mă-nșel, în 1981, a luat chiar Oscarul pentru cel mai bun film străin! Filmul e o poveste bunicică, dar nu la asta face referire titlul pe care l-am ales azi, ci la faptul că, la propriu, Moscova nu crede în lacrimile nimănui! Dimpotrivă, creează cât mai multe lacrimi atât altora, cât și propriului popor!
Am să-ncep „caleidoscopul” meu săptămânal cu fapte, date și-ntâmplări cu o mică „haltă” prin Siria, o țară „ruptă” în bucăți de orgolii prostești și aflată la cheremul unor ne-iubitori de pace mai mari ori mai mici. Așa se face că aeroportul din Alep, al doilea oraş ca mărime din Siria, a fost închis luni dimineaţa în urma unui puternic raid de bombardament israelian, care a produs importante pagube materiale, conform celor anunțate de agenţia de presă oficială Sana, preluată de mai multe agenții de presă internaționale. Astfel, agenția Sana a comunicat adiacent că: „În jurul orei 04:30 (01:30 GMT), inamicul israelian a întreprins o agresiune aeriană dinspre Mediterana, la vest de Lattakia, împotriva aeroportului internaţional din Alep”, cauzând „distrugeri materiale pe pistă, ce au dus la închiderea aeroportului”. Vă reamintesc faptul că, încă de la începutul războiului din Siria, Israelul a întreprins sute de lovituri aeriene asupra teritoriului sirian, vizând în principal forţele susţinute de Iran şi Hezbollahul libanez, aliate ale Damascului şi inamice declarate și înverșunate ale Israelului, precum şi armata siriană.
Israelul comentează public foarte rar despre loviturile sale, dar, de principiu, susține că vrea să împiedice Iranul să se „implanteze” în apropierea frontierelor sale. Din surse siriene, preluate de AFP s-a aflat că „singura pistă operaţională a aeroportului (din Alep) a fost avariată”. Este de notorietate faptul că regiunea Alep, unde sunt demult implantate și foarte active actualmente grupări pro-iraniene, precum şi aeroportul său au fost vizate de mai multe ori de la începutul anului 2023 de raiduri aeriene de bombardament din partea Israelului, iar prin martie a.c., bombardamente israeliene au dus de două ori la închiderea aeroportului din Alep. Iar acum, până s-ajung pe meleagurile de origine ale vodcii și s-amintim, odată în plus, de „circarul” care, zice-se, ar fi devenit trecut și s-a numit Prigojin, vă propun o mică „haltă” și prin Ardeal. Atenție, nu în România, ci-n Ardeal, cum zic aproape-ntotdeauna reprezentanții trimiși de Orban Viktor pe aici, cu diverse treburi mai mult sau mai puțin creștinești. Aproape săptămânal, câte-un oficial al guvernului maghiar își face drum prin Transilvania, la vreo inaugurare, tăiere de panglică, tăiere „de moț” ori ce le trece prin agendă… Astfel, duminica trecută, secretarul de stat maghiar Janos Nagy a fost pe la Dej, în județul Cluj și a dat o mică declarație de presă la un eveniment ce presupunea renovarea unei biserici reformate și a unei școli primare, renovare „întâmplată” cu finanțare din partea statului maghiar, conform agenției oficiale maghiare MTI, citată de mai multe alte agenții. Guvernul Ungariei a sprijinit renovarea vechii clădiri a şcolii de fete reformate cu 560 de milioane de forinţi, a declarat pentru MTI Gabor Kiss, şeful de comunicare al Eparhiei Reformate din Ardeal. Localitatea Dej din judeţul Cluj are o populaţie de 31.500 de locuitori, iar la ultimul recensământ, cel de anul trecut, 2.500 de oameni s-au declarat a fi maghiari, iar 2.300 au spus că sunt de religie reformată.
„Moscova nu crede în lacrimi”…
Secretarul de stat maghiar Janos Nagy a spus, printre altele, că: „guvernul Ungariei îşi îndeplineşte obligaţia constituţională atunci când îi sprijină pe maghiarii ardeleni, care nu reprezintă un risc, ci un atu pentru România”. Aș fi totalmente de acord cu zisele lui nenea Nagy, dar știu foarte bine că absolut întotdeauna în ultimul deceniu, cel puțin, agenda unui astfel de eveniment e parte „bifată” dintr-o agendă mai amplă a lui Orban și nu doar un gest amical și de mare „grijă părintească” pentru maghiarii viețuitori în România! Totodată, în discursul susţinut în cadrul serviciului religios ținut cu ocazia inaugurării, secretarul de stat ungar şi-a exprimat „convingerea că funcţionarea instituţiilor care servesc păstrării identităţii maghiarilor va aduce beneficii şi naţiunii majoritare”. În ceea ce priveşte rolul limbii în păstrarea identităţii, același oficial al statului vecin a subliniat importanţa educaţiei în limba maternă, „fără de care o persoană este pierdută atât de către Biserica Reformată, cât şi de către naţiunea maghiară”. Același secretar de stat Janos Nagy a subliniat că, potrivit constituţiei maghiare adoptate în primăvara anului 2011, cam de pe la „descălecatul” lui Orban Viktor, Ungaria „poartă responsabilitate pentru soarta maghiarilor care trăiesc în afara graniţelor sale, promovează păstrarea identităţii acestor comunităţi şi sprijină eforturile lor de a se dezvolta”. Respectând această „obligaţie constituţională”, practic, cam din 2010 încoace, guvernul maghiar a mărit de vreo zece ori subvenţiile transfrontaliere, „iar anul acesta a crescut de cinci ori contribuţia acordată pentru educaţia în limba maghiară, şi, tot din acest motiv, a sprijinit şi grădiniţa şi şcoala maghiară din Dej”, a spus același oficial maghiar. Janos Nagy a mulţumit şi în limba română primarului Costan Morar pentru că nu a împiedicat, ci a sprijinit crearea noii şcoli maghiare și a le-a urat „maghiarilor transilvăneni” cât mai multe „astfel de personalităţi publice române, care gândesc în termeni de cooperare şi respect reciproc”. Oficialul maghiar a mai adăugat că: „noi, maghiarii şi românii, depindem unii de alţii. Aşa cum o maree ridică toate navele aflate pe apa mării, şi dezvoltarea acestei şcoli ridică mai sus corabia comunităţii maghiare din Dej, dar şi cea a majorităţii locale româneşti”. La slujba de mulţumire, episcopul Eparhiei Reformate a Ardealului, Bela Kato, a spus că: „în ultimul an au avut loc evoluţii extraordinare în viaţa comunităţii maghiare din Dej, iar comunitatea îşi poate exprima recunoştinţa pentru grădiniţă, pentru restaurarea bisericii şi pentru noua şcoală elementară prin a-şi păstra credinţa şi limba maternă şi prin umplerea sălilor de clasă cu mulţi copii”. Potrivit episcopului, renovarea bisericii cu fonduri de la UE şi cu ajutorul guvernului maghiar are sens doar dacă alături de aceasta se păstrează şi şcoala, pentru că, „aşa cum a arătat exemplul saşilor ardeleni, fără copii, bisericile devin nişte ruine”. După slujba de mulţumire, episcopul reformat Bela Kato, primarul Costan Morar, viceprimarul Annamaria Kovrig, secretarul de stat Janos Nagy şi protopopul Csaba Banyai au tăiat împreună planglica noii şcoli elementare. Bine-ar fi dacă ar rămâne doar un eveniment al bunei trăiri împreună și nu doar un eveniment în agenda „lebedei negre” despre care pomeneam anterior: Viktor Orban.
În continuare, vă propun un popas nițel mai amplu pe meleagurile „Maicii Rusia”, cea etern dătătoare de revoluții, moarte, sânge și vodcă. Pe lângă cultură, firește… Astfel, după cum știți cu toții, accidentul aviatic de miercurea trecută din regiunea rusă Tver, în care se presupune că a murit Prigojin și alți câțiva „cioloveci” de rang înalt ai grupului de lefegii de sorginte GRU, zisă Wagner, a avut loc la aproape două luni de la rebeliune armată pe care pseudo-țarul de la Kremlin, pe nume Putin, a catalogat-o direct atunci ca fiind „o înjunghiere în spate” și o „trădare”. Deși nu l-a criticat în mod special și direct pe Vladimir Putin, Prigojin „a dat cu barda” în conducerea militară rusă și a pus la îndoială motivele pentru care Rusia a intrat în război în Ucraina.
FILE PHOTO: Founder of Wagner private mercenary group Yevgeny Prigozhin leaves a cemetery before the funeral of a Russian military blogger who was killed in a bomb attack in a St Petersburg cafe, in Moscow, Russia, April 8, 2023. REUTERS/Yulia Morozova/File Photo
Încă de pe atunci, am fost aproape sigur că Prigojin va învăța să „execute” vreun salt mortal de undeva de sus, dar nu mă așteptam să se întâmple chiar de așa de sus! Nemărginită este imaginația serviciilor secrete rusești în a lua viața celor ce „cuvântă” și acționează împotriva „tătucului” suprem! Joia trecută, o evaluare preliminară publică a serviciilor de informații americane a constatat că prăbușirea care a ucis toate cele zece persoane presupuse a se aflae la bord a fost cauzată de o explozie intenționată, potrivit unor oficiali care au vorbit, firește, sub protecția anonimatului. Unul dintre acești vajnici anonimi a declarat că explozia se încadrează în „lunga istorie a lui Putin de a încerca să-și reducă la tăcere criticii”. Aproape imediat după aceasta, „molfăitorul de cuvinte” kremlineze, adică purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a respins acuzațiile potrivit cărora Kremlinul s-ar fi aflat în spatele accidentului. O fi fost vreun grup de călugărițe budiste-n spatele trebușoarei, nu-i așa, gaspadin Dmitri? „Desigur, în Occident aceste speculații sunt lansate dintr-un anumit unghi, iar toate acestea sunt o minciună absolută”, a „stabilit” Peskov. Mai aproape de ziua de azi, mai precis duminică, Comitetul rus de anchetă a confirmat că liderul Grupului Wagner, „zisul” Prigojin s-a aflat printre victimele accidentului aviatic din regiunea Tver, care a avut loc la începutul săptămânii. Moartea lui Prigojin a fost confirmată de expertiza genetică, a anunţat duminică acest Comitet de Anchetă rus, conform agenţiilor de presă internaţionale, preluate și de către Agerpres. Astfel, în urma unor „expertize genetice moleculare„, s-ar fi stabilit că identităţile celor zece victime ale căror trupuri au fost găsite după prăbuşirea avionului „corespund listei” de pasageri şi de membri ai echipajului, printre care figura Prigojin, şeful grupului Wagner, a anunţat același Comitet de Anchetă într-un comunicat. Firește, vajnicii cioloveci membri ai respectivei instituții de anchetă nu au „ciripit” nimicuța despre ipotezele luate-n calcul, „neevocând nici teza accidentului, nici pe cea a unei bombe, a unei rachete sol-aer sau a unei erori de pilotaj”. După cum știți foarte bine, de la presupusa moarte a lui Prigojin în acest accident aviatic au apărut nenumărate speculaţii privind o posibilă (cea mai probabilă) implicare a Kremlinului în prăbuşirea avionului privat care efectua o cursă Moscova-Sankt Petersburg. La Washington, Paris, Berlin sau Kiev, înalţi responsabili au dat de înţeles, aproape pe față, că suspiciunile lor să îndreaptă direct spre „tătucul” suprem de la Maskva. Normal, orice afirmații ori sugestii de acest gen au fost negate vehement de către purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus, Dmitri Peskov, care le-a calificat drept o „minciună absolută”. De parcă trecutul societății rusești de cel puțin două decenii și jumătate încoace nu ear fi plin de exemple similare! Făcând o mică „excursie” în timp, prin Rusia lui Volodea de la Maskva, în cei aproape 25 de ani de putere absolută ai lui Vladimir Putin, Rusia a fost marcată de numeroase asasinate politice. De-a lungul timpului, se știe public și sunt fapte notorii și probate că mulți „critici” ai „tătucului” de la Kremlin, fie aceștia foști agenți ruși ori jurnaliști, de exemplu, au fost agresați sau uciși în diferite modalități de o imaginație morbidă debordantă. Firește, pentru a da exemple clare către societatea rusă, dar și-n exteriorul „lumii ruse”! Cred că v-amintiți foarte bine că metodele folosite de „curățători” ori „terminatori” au variat de la cele „exotice” la cele obișnuite, de la ceaiuri cu „iz” radioactiv la „intoxicații cu plumbi”, adică la împușcături de la mică distanță de scăfârlie (și în aceasta, firește). Totodată, au fost făcute publice diverse cazuri în care personaje celebre ale Rusiei au căzut de la ferestre, dar este dificil de stabilit dacă acestea au fost omoruri sau sinucideri. Că intuim ce au fost, asta-i altceva…După cum știți și repet și eu pe aici, miercuri, 23 august, un avion privat în care se afla, printre alții șeful mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, s-a prăbușit într-un câmp după ce s-a dezintegrat în aer. După cum ziceam anterior, și acest eveniment este „în trendul” altora anterioare și nu este pentru prima data când conducerea moscovită neagă vehement orice implicare în eliminarea vreunui rival de-al tătucului suprem.
Businessman Yevgeny Prigozhin shows Russian Prime Minister Vladimir Putin his school lunch factory outside Saint Petersburg on September 20, 2010. – Kremlin-linked businessman Yevgeny Prigozhin has filed a lawsuit in an EU court to remove him from the bloc’s sanctions list, his company said on December 15, 2020. The European Union in October sanctioned Prigozhin – nicknamed „Putin’s chef” because his company Concord has catered for the Kremlin – accusing him of undermining peace in Libya by supporting the Wagner Group private military company. (Photo by Alexey DRUZHININ / SPUTNIK / AFP) (Photo by ALEXEY DRUZHININ/SPUTNIK/AFP via Getty Images)
În cele ce urmează, voi relua pentru dumneavoastră câteva exemple celebre. După cum probabil v-amintiți, acum trei ani, prin august 2020, Aleksei Navalnîi, cel mai proeminent disident rus, s-a simțit rău în timpul unui zbor pe ruta Siberia-Moscova. Avionul a aterizat de urgență în orașul Omsk, unde Navalnîi a fost internat în comă. Două zile mai târziu, el a fost transportat la Berlin, unde și-a revenit. Apropiații lui Navalnîi au acuzat că a fost otrăvit de Kremlin, însă oficialii ruși au negat orice implicare. Ulterior și destul de repede, diverse laboratoare de analiză din Germania, Franța și Suedia au confirmat însă că Navalnîi a fost otrăvit cu un agent neurotoxic din epoca sovietică, denumit „Noviciok”, care a fost regăsit impregnat fix în lenjeria intimă a acestuia. Nu am înțeles niciodată de ce, dar Navalnîi s-a întors în Rusia după ce și-a revenit, iar luna aceasta, el a fost condamnat pentru extremism la 19 ani de închisoare, fiind cea de-a treia condamnare cu închisoare în doi ani pe baza unor acuzații pe care acesta le consideră politice. Să-i fi fost garantat lui de către „cineva” că, vreodată, îl va înlocui pe Volodea? Cine poate ști? Anterior, prin 2018, Piotr Verzilov, unul dintre fondatorii grupului de protest „Pussy Riot”, s-a îmbolnăvit grav și a fost transportat și el la Berlin, unde medicii au declarat că otrăvirea acestuia „foarte plauzibilă”, iar, în cele din urmă, acesta s-a vindecat. O altă personalitate „de vază” a opoziției ruse, Vladimir Kara-Murza, a supraviețuit a ceea ce el cataloghează drept două tentative de otrăvire care au avut loc în 2015 și 2017. Kara-Murza a fost cu un picior în groapă din cauza unei insuficiențe renale, iar anul acesta a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru „înaltă trădare”. Un alt exemplu elocvent și intens mediatizat de ucidere a unui rival politic din ultimii ani a fost cea a lui Boris Nemțov. Vicepremier în timpul lui Boris Elțîn, Nemțov a fost un politician popular și a fost, în același timp, un critic extrem de vocal al lui Vladimir Putin. Nemțov fost împușcat într-o noapte în anul 2015 în timp ce se plimba pe unul dintre celebrele poduri ale Moscovei, în apropierea Kremlinului, alături de o femeie. Dintr-o maşină albă, au fost trase mai multe focuri de armă în direcţia sa, iar patru plumbi l-au nimerit. Zice-se că femeia, a cărei identitate nu a fost făcută publică, ar fi scăpat nevătămată. O fi fost momeala necesară? Posibil…Cert este (cât poate fi ceva cert dinspre Kremlin) că, după acest asasinat, cinci bărbați originari din Cecenia au fost condamnați, iar cel ce ar fi apăsat trăgaciul a primit vreo douăzeci de ani de închisoare, dar apropiații lui Nemțov au afirmat public că implicarea respectivilor ceceni a fost doar o tentativă de a distrage atenția de la conducerea rusă. Cine a mai fost lovit de mânia tătucului suprem? Exemplele sunt multe, dar să ne aducem aminte că, prin noiembrie 2006, dezertorul Aleksandr Litvinenko, un fost agent al KGB și, ulterior, al FSB, refugiat la Londra unde colabora cu MI6, a murit la câteva săptămâni după ce a fost otrăvit cu poloniu radioactiv. Acesta s-a îmbolnăvit grav în Londra după ce a băut ceai contaminat cu Poloniu-210 radioactiv și a murit trei săptămâni mai târziu.Aleksandr Litvinenko investiga moartea prin împușcare a jurnalistei ruse Anna Politkovskaia, precum și presupusele legături ale serviciului de informații ruse cu criminalitatea organizată. Înainte de a muri, Litvinenko le-a spus jurnaliștilor că FSB producea în continuare otrăvuri la un laborator activ încă din perioada sovietică. Ancheta britanică a concluzionat că agenți ruși l-au ucis pe Litvinenko, cel mai probabil cu aprobarea directă a lui Putin, dar Moscova a negat orice implicare, firește. Că tot veni vorba despre Anna Politkovskaia, vă aduc aminte că, la data de 7 octombrie 2006, fix de ziua de naștere a lui Vladimir Putin, Anna Politkovskaia, ziaristă la „Novaia Gazeta”, a fost împușcată în casa scărilor din blocul unde locuia.
USPECIFIED, RUSSIA – UNDATED: (FILE PHOTO) In this undated file photo, Independent Russian journalist Anna Politkovskaya, a highly respected investigative reporter and author is pictured at work. Politkovskaya, who was murdered in an execution-style slaying October 7, 2006, devoted much of her career to shining a light on human rights abuses and other atrocities of the war in Chechnya as well as the plight of Chechen refugees. (Photo by Novaya Gazeta/Epsilon/Getty Images)
Ancheta publică rusă a funcționat iute, iar trăgătorul, un cecen (din nou), a fost condamnat pentru crimă la 20 de ani de închisoare. Totodată, pentru că băieții lucrează „în haită”, alți patru ceceni au primit pedepse mai scurte pentru implicarea lor în acest asasinat. Bag mâna-n foc că nu prea au făcut mulți purici prin închisoare! Un alt fost ofițer de informații rus, Sergei Skripal, a fost otrăvit în Marea Britanie în 2018, acolo unde el și fiica sa Iulia s-au îmbolnăvit în orașul Salisbury și au petrecut mai multe săptămâni în stare critică. Au supraviețuit, dar atacul a dus ulterior la moartea unei femei britanice și la îmbolnăvirea gravă a unui alt bărbat și a unui polițist. Autoritățile britanice au declarat că amândoi au fost otrăviți cu Noviciok. Totodată, vă reamintesc și că foarte mulți jurnaliști care au criticat autoritățile din Rusia au fost uciși sau au suferit decese misterioase. În unele cazuri, colegii acestora au acuzat personaje politice. Lista acestora ar fi destul de lungă și nu intenționez să-i trec în revistă, dar ideea principală este că, în Rusia, dacă-i stai în drum „tătucului” cel mare, urmașul „vrednic” al lui Ivan cel Groaznic, cazi de la înălțime! Ori de la foarte mare înălțime! Iar Prigojin, cu toată „musteala” de potlogării, crime, mișmașuri și afaceri murdare făcute pe mapamond pentru binele „Maicii Rusia” nu avea cum să scape mâniei lui Volodea după ce a îndrăznit să crâcnească împotriva acestuia!
Un alt popas vi-l propun pe meleagurile ucrainene, acolo unde președintele Zelenski a afirmat foarte recent că „Ucraina riscă să piardă sprijinul militar din partea unor puteri majore dacă, cumva, câmpul de luptă se mută pe teritoriul Rusiei”. Acesta a fost reticent în a-și asuma responsabilitatea pentru atacurile cu drone pe teritoriul Rusiei care s-au întețit în ultimele săptămâni. După cum ați putut vedea în majoritatea grupărilor de știri. Într-un interviu difuzat duminică, întrebat de un reporter dacă crede că războiul ar trebui să fie dus pe teritoriul Rusiei, liderul de la Kiev a spus că, dacă ar face acest lucru, ar exista un „risc mare ca Ucraina să fie lăsată de una singură” în lupta cu Rusia, conform celor de la „Kyiv Independent”. În respectivul interviu, Zelenski a spus că Ucraina încearcă să-și îmbunătățească relațiile cu statele care au susținut-o atât de la începutul invaziei pe scară largă, cât și cu cele aflate la o „distanță istorică”, menționând că pentru acest din urmă grup intrarea pe teritoriul Rusiei este o „problemă dureroasă.” Printre altele, Zelenski a mai spus că: „există state mari în lumea noastră, state foarte mari, care au un singur motiv pentru care nu sunt de partea Rusiei – aceasta este integritatea teritorială a țării. Dacă îmi îndrept în mod deliberat trupele și decid să merg pe teritoriul Rusiei, trebuie să știu sigur că acest stat nu va mai fi cu mine. Și atunci trebuie să te gândești la ce este mai important acum pentru popor și Ucraina”. Declaraţiile acestuia au venit în contextul în care în ultimele câteva luni s-a înregistrat o creștere semnificativă a atacurilor ucrainene pe teritoriul rusesc, oficialii ruşi afirmând că dronele şi bombardamentele ucrainene au făcut victime printre civili. De parcă ale rușilor i-au mângîiat pe creștet pe civilii ucraineni! Dacă ne aducem bine aminte, Zelenski a declarat după atacurile cu drone de luna trecută, de exemplu, că războiul „se întoarce în Rusia”, dar Ucraina nu și-a asumat explicit „paternitatea” atacurilor de peste graniţă. Cu excepția atacurilor cu drone martitime și alți vectori militari asupra Crimeei controlate de ciolovecii muscali. După cum cunoașteți, Rusia a anexat peninsula Crimeea şi a declarat-o teritoriu rusesc în 2014, într-o mişcare denunţată ca fiind ilegală de Ucraina, SUA şi organismele internaţionale. Ucraina a declarat că obiectivul său de a alunga Rusia din Ucraina include recuperarea Crimeei și de aceea folosirea vectorilor militari asupra Crimeei nu intră în ecuația „teritoriului rusesc”.
„Moscova nu crede în lacrimi”…
În interviul de duminică, Zelenski a declarat că o soluţie politică asupra Peninsulei Crimeea, anexată de Rusia în 2014, este posibilă şi preferabilă utilizării forţei, după cum a informat luni agenția DPA, preluată și de Agerpres. Președintele ucrainean a spus că: „Referitor la frontierele administrative ale Crimeei, cred că este posibil politic să se forțeze demilitarizarea Rusiei pe teritoriul peninsulei”. După cum știm prea bine, acum, Ucraina luptă împotriva invaziei ruse și a declarat în repetate rânduri că intenționează să elibereze atât Peninsula Crimeea, precum și zonele ocupate de la începutul războiului declanșat în februarie 2022.Trupele ucrainene din sudul țării avansează gradual de-a lungul coastei Mării Negre, într-un efort de a tăia calea de aprovizionare a Rusiei spre respectiva peninsulă. Zelenski a mai spus că el nu dorește să mute războiul pe teritoriul rus, subliniind că scopul este de a elibera teritoriile Ucrainei și că avansarea pe teritoriul rus comportă riscul ca Ucraina să piardă sprijinul Occidentului. Și tot despre „fierbințeala” din „ograda vecină” am a vă mai zice câte ceva. Tot duminică, o navă care transporta produse din oţel către Africa a părăsit portul ucrainean Odesa printr-un coridor temporar pe Marea Neagră. Este al doilea vas care face acest lucru de când Rusia s-a retras luna trecută dintr-un acord negociat de ONU care permitea exportul de cereale în condiţii de siguranţă, după cum a declarat duminică un înalt oficial guvernamental ucrainean, potrivit Reuters, preluat și de Agerpres. Astfel, vicepremierul Oleksandr Kubrakov a declarat că nava „Primus”, sub pavilion liberian, a început să navigheze printr-un coridor temporar înfiinţat pentru navele civile, el confirmând o informaţie prezentată sâmbătă de un deputat ucrainean. „Cea de-a doua navă blocată din cauza războiului a părăsit portul Odesa şi navighează acum printr-un coridor temporar”, a scris Kubrakov pe platforma de socializare X, fosta Twitter.
„Moscova nu crede în lacrimi”…
Kubrakov a precizat că nava se afla în port din 20 februarie 2022, chiar dinaintea startului invaziei ruseşti în Ucraina, şi că transporta produse din oţel către Africa. Cele trei porturi maritime din Odesa au trimis zeci de milioane de tone de cereale în cadrul unui acord de un an negociat sub egida ONU. Rusia a ameninţat anterior denunțării acordului privind cerealele că va trata toate navele ca potenţiale ţinte militare după ce s-a retras din acord luna trecută. Ca răspuns, Ucraina a anunţat crearea unui „coridor umanitar” care cuprinde coasta vestică a Mării Negre, în apropiere de România şi Bulgaria. Ca reacție la cele zise de oficialul ucrainean, „trecerea unei a două nave din Ucraina prin coridorul temporar pe Marea Neagră nu are nicio legătură cu perspectivele unui nou acord privind cerealele, în care să fie implicată Rusia”, a afirmat luni purtătorul de cuvânt moscovit, Dmitri Peskov, relatează cei de la Reuters, preluați și de Agerpres. Într-o conferinţă de presă, Dmitri Peskov a spus că „perspectivele relansării acordului privind cerealele vor depinde de respectarea promisiunilor date Moscovei de către Occident cu privire la exporturile ruse de cereale şi îngrăşăminte.”
In this photo provided by Ukraine’s Infrastructure Ministry Press Office, container ship Joseph Schulte (Hong Kong flag) leaves the port of Odesa to proceed through the temporary corridor established for merchant vessels from Ukraine’s Black Sea ports in Odesa, Ukraine, Wednesday, Aug. 16, 2023. The ship carrying over 30 thousand tons of cargo, including food products, which had been in the port of Odesa since last February because of the Russian invasion of Ukraine, left Odessa under an agreement between Ukraine and the International Maritime Organisation. (Ukraine’s Infrastructure Ministry Press Office via AP)
Apropo de „prevăzuta” și degrabă dezumflata blocadă rusească a Mării Negre, voi cita din domnul Tudor Păcuraru care scria mai deunăzi un articol și despre prima navă care a părăsit Odesa. Motivul este o „chinezărie” curată și pe față! „Chinezărie” la propriu! Dânsul mai știe și alte „dedesubturi” și cred că explicația domniei sale este cea mai plauzibilă pentru lăsarea baltă de către muscali a vestitei lor blocade „totale”. Astfel, domnul Păcuraru scria-n Evenimentul Zilei acum vreo săptămână că: „o navă portcontainer, „Joseph-Schulte”, a plecat din portul ucrainean Odessa, unde era staționată de 18 luni, ca urmare a războiului. Nava a urmat „coridorul naval umanitar” IMO circular 4748 până la Istanbul, unde a sosit fără vreun incident de parcurs. O fi trecut neobservată prin ochiurile năvodului naval rusesc? Nu prea cred: „Joseph-Schulte” are o capacitate de aproape 10.000 de containere standard (TEU). Adică, 200.000 tone: abia poate trece prin Bosfor, atât este de mare. Înseamnă că navele de război rusești, care pândesc în largul Istanbulului, au văzut bine pe radar, ba chiar și cu ochiul liber nava portcontainer, dar nu au trimis elicopterul cu gealați Spețnaz, nu au tras cu tunul, ba chiar mai mult: nu au îndrăznit nici măcar să o someze prin radio! Dar de ce oare? Fiindcă nava este proprietatea unei firme germane, Schulte Group, iarKremlinul nu a menajat până acum Germania: de mai bine de un an, „necesitatea” bombardării nucleare a Germaniei, cu rachete Kindjal sau torpile Poseidon, este insistent evocată la Televiziunea de Stat rusă. De ce i-o fi apucat brusc pe ruși… timiditatea? Nava „Joseph-Schulte” este sub managementul firmei germane Bernhard Schulte Shipmanagement. Deși pe fotografii apare însemnul firmei elvețiene MSC, în realitate azi proprietarii sunt Schulte Group și…COSCO Shipping. Iar COSCO este o companie de navlu ceva mai aparte: a fost întemeiată în ianuarie 2016 prin Decret al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze. Ca o notă de subsol, COSCO a cumpărat și 51% din acțiunile Portului Pireu, de lângă Atena. Iar portul, ca și nava (asigurată contra sumei de 140 de milioane $) au fost cumpărate din fonduri puse la dispoziție de China Development Bank. CDB este și ea o bancă mai aparte, fiind condusă de un membru al Consiliului de Stat. Iar fondurile au o proveniență tot atât de aparte: provin din linia de credit de 26,1 miliarde $, primită de CDB în aprilie 2017. Da, ați ghicit: banii au fost primiți tot prin Decret al Consiliului de Stat al R. P. Chineze. Este limpede de ce rușii au uitat brusc de embargou, atunci când nava „germană” a umbrit orizontul.
„Moscova nu crede în lacrimi”…
De altfel, domnul Putin a fost avertizat din vreme despre ce o să se întâmple. Că doar nu degeaba președintele Turciei, domnul Erdogan, declara la sosirea navei la Istanbul: „interlocutorii noștri din Federația Rusă au fost avertizați în mod corespunzător să evite astfel de tentative, care escaladează tensiunile în Marea Neagră”. Este deci clar de ce rușii au fost nevoiți să lase baltă blocada, la fel cum este limpede că nava „Joseph-Schulte” a ridicat ancora la ordinul Consiliului de Stat al R. P. Chineze.” Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://apnews.com/article/syria-aleppo-airport-israel-airstrike-499397245b51f7fe814a7f873256fc74
https://www.middleeasteye.net/news/israeli-strikes-hit-syrias-aleppo-airport-causing-heavy-damage
https://www.arabnews.com/node/2158751/middle-east
https://time.news/reports-in-syria-aleppo-airport-was-shut-down-following-an-attack/
https://www.facebook.com/photo?fbid=264598696513017&set=a.115706144735607
https://www.bbc.com/news/world-europe-66604261
https://www.gettyimages.com/photos/anna-politkovskaya
