Jurnal FM 
Elisabeta a II-a a fost regina Marii Britanii și a Irlandei de Nord din 1952 până la decesul său, survenit în data de 8 septembrie 2022
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 21, 2026
Născută în Mayfair, Londra, Elisabeta a fost primul copil al ducelui și ducesei de York (viitorul rege George al VI-lea și regina Elisabeta). După abdicarea regelui Eduard al VIII-lea în 1936, tatăl său a urcat pe tron, iar Elisabeta a devenit moștenitoare prezumtivă. Educația sa s-a desfășurat acasă, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea a început să îndeplinească sarcini publice, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947, s-a căsătorit cu Philip, Duce de Edinburgh, un fost prinț al Greciei și Danemarcei, cu care a avut patru copii: Charles al III-lea, Anne, Prințesă Regală, Andrew, Duce de York, și Edward, Conte de Wessex. Elisabeta a fost căsătorită cu Philip timp de 73 de ani, până la moartea acestuia în aprilie 2021.
La moartea tatălui său în februarie 1952, Elisabeta a devenit regină a Commonwealth-ului și a șapte state independente: Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Pakistan și Ceylon. A domnit în perioade de schimbări politice majore, inclusiv decolonizarea Africii, descentralizarea puterii în Regatul Unit, aderarea țării la Comunitatea Europeană și Brexit. A efectuat numeroase vizite de stat, inclusiv în Republica Irlanda, și a avut întâlniri cu cinci papi. Printre momentele importante ale domniei sale se numără încoronarea din 1953 și sărbătorirea Jubileelor de Argint, de Aur, de Diamant și de Platină în 1977, 2002, 2012 și 2022. Elisabeta a II-a a fost cel mai longeviv monarh britanic, cel mai vârstnic șef de stat în exercițiu și al doilea monarh suveran cu cea mai lungă domnie din istorie, după Ludovic al XIV-lea al Franței.
De-a lungul domniei sale, Elisabeta s-a confruntat uneori cu sentimente republicane și critici din partea presei, mai ales în urma destrămării căsătoriilor copiilor săi și după moartea Dianei, Prințesa de Wales, în 1997. Anul 1992, marcat de probleme personale și incendiul Castelului Windsor, a fost numit de regină „annus horribilis”.
