Cel mai mare tezaur aparținând Evului Mediu timpuriu este românesc: Tezaurul de la Sânnicolau Mare

Cel mai important tezaur aflat la Viena, în Austria, este unul românesc. Cunoscut drept Tezaurul de la Sânnicolau Mare, el se află în prezent la Kunsthistorisches Museum din Viena şi este cel mai mare tezaur aparţinând Evului Mediu timpuriu.

Fiind faimos datorită valorii sale artistice, dar şi pecuniare, a fost solicitat şi expus şi la Budapesta (Ungaria), de două ori, prima dată în 1884, apoi în 2002, la aniversarea a două sute de ani de la fondarea Muzeului Naţional al Ungariei.

În România, unde a fost descoperit, nu a fost expus niciodată. De ce?! În vara anul 1799, ţăranul sârb Nera Vuin, în timpul săpăturilor efectuate pentru plantarea unei vii în curtea casei sale din Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, descoperă un fabulos tezaur de aur. Nera Vuin nu a mai stat pe gânduri şi a vândut imediat tezaurul unui negustor grec sau armean, acesta ajungând ulterior la Pesta.

Aici, piesele au atras atenţia magistrului municipal care le-a confiscat şi le-a predat autorităţilor austro-ungare. În greutate totală de 9,945 kg, aur de 21 şi 22 de carate, tezaurul aflat la Viena, considerat a fi cel mai mare tezaur aparţinând Evului Mediu timpuriu şi unul din primele 10 tezaure mondiale ca valoare şi frumuseţe, este format din 23 piese: 7 căni mari, 1 platou, 4 boluri, 4 cupe, 3 cupe zoomorfe, 2 oale întinse, 1 corn de băut, 1 bol de supă.

Vasele sunt bogat ornate cu scene în care sunt implicaţi oameni şi animale, unele de luptă. Majoritatea vaselor tezaurului au inscripţii: în greacă, în limbi locale, dar cu alfabet grecesc (încă nedescifrate satisfăcător), însemne cu aspect de rune (de asemenea nedescifrate satisfăcător). În inscripţia de pe vasul nr. 21 apar „jupânii” (scris „zoapan”) Boilă (Boilă sau Buila) şi Butaul, considerate de unii cercetători nume româneşti. Descoperirea fiind unică în felul său, specialiştii nu au reuşit să-l compare cu alte piese, găsite în alte părţi.

Nu s-a ajuns nici astăzi la un acord asupra provenienţei tezaurului. Datarea s-a făcut pentru secolele al VI-lea şi al IX-lea după Hristos. Bulgarii spun că a aparţinut unui prinţ bulgar, ungurii că e hunic, aparţinând poate lui Attila, sau este chiar timpuriu maghiar, împingând datarea până în secolul X, iar cercetătorii noştri spun că a fost al ducelui Ahtum, un descendent al voievodului Glad.

Unii consideră că piesele au fost executate de meşteri aurari din Crimeea, alţii că au fost lucrate în Bizanţ sau chiar de către pecenegi. Deşi la prima vedere ansamblul pare unitar, piesele sunt declarate a fi de provenienţe diferite şi chiar din epoci diferite. Se spune că ele au fost la un moment dat strânse şi ascunse. Se prezintă ipoteza existenţei unui tribut plătit de Bizanţ unui prinţ barbar de la Dunăre, prin care se cumpărau liniştea şi securitatea în zonă. Mai multe detalii pe opinianationala.ro.