Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Energia verde, rușii și fotbalul mondial…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 22, 2022
Motto: „Toată lumea poate face erori pe care să le impute altora: asta înseamnă să faci politică.” – Georges Clemenceau
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim, joia, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Astăzi, vă propun, din nou, la fel ca săptămâna trecută, un „mic caleidoscop” de fapte și-ntâmplări cu influență vizibilă asupra noastră, ca țară. Cum ziceam și cu alte ocazii, că pe noi, de la „efectul fluturelui” până la „teoria corzilor” și înapoi, ne afectează orice. Cele trei „piese” ale caleidoscopului meu de azi se referă la semnarea unui acord energetic important la București, câteva „ecouri” rusești ale războiului hibrid al acestora pe teritoriul Republicii Moldova și. finalmente, câteva considerente despre un mare „exercițiu de PR” al arabilor din Qatar, exercițiu denumit Campionatul Mondial de Fotbal 2022. Dacă subiectele mele de azi, tratate doar fugitiv, nu vi se par atractive, nu e musai să mergeți mai departe cu cititul!
Am să-ncep cu acordul semnat sâmbăta trecută la București. Pentru că e important și pentru că a fost și „șefa” de la Bruxelles pe aici, adică președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și s-a-ntâlnit cu șefii noștri cei de toate zilele după eșecul cu spațiul Schengen. Astfel, guvernele Azerbaidjanului, Georgiei, României și Ungariei au semnat un acord privind un cablu electric submarin pe sub Marea Neagră pentru a transporta energia „verde” azeră în Europa. Acordul presupune un cablu de 1.000 MW, cu o lungime de 1.100 km, ce va trece pe sub Marea Neagră, pe ruta Caucazul de Sud – Europa, din Azerbaidjan până în România, ca parte a eforturilor mai ample ale Uniunii Europene de a-și diversifica resursele energetice. La acest eveniment a participat și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. În sine, scopul parteneriatului este construirea unui cablu submarin care să transporte energie electrică prin Marea Neagră dinspre Azerbaidjan și Georgia înspre România și Ungaria. Cablul va fi realizat într-o perioadă de șase ani, va ajunge până în România și va avea o lungime de 1.195 km, din care 1.100 km submarin și 95 km terestru. Acordul dintre cele patru guverne semnatare este destinat să ofere cadrul financiar şi tehnic pentru realizarea proiectului cablului submarin de transport de energie electrică din surse regenerabile între România şi Azerbaidjan, via Georgia şi Marea Neagră, şi, ulterior, pentru transportul acestei energii către Ungaria şi restul Europei, după cum a arătat chiar Administrația Prezidențială din România, care, zice-se, ar fi „moșit” acest parteneriat! Posibil, dar mă îndoiesc! La „moșeală” mă refer, firește! Imediat după semnare, documentul a fost catalogat de președintele Klaus Iohannis ca fiind unul „crucial” și „ambițios”. Așa scria pe foaie!…După semnarea acordului, Klaus Iohannis a declarat că implementarea acestui proiect va aduce o contribuţie serioasă la întărirea securităţii energetice europene şi va contribui la cooperarea în regiune. Acesta a mai declarat că „având în vedere contextul actual de securitate din cauza agresiunii militare împotriva Ucrainei trebuie să cooperăm mai bine şi să dăm dovadă de mai multă solidaritate pentru a aborda obstacolele actuale”. Klaus Iohannis a mai arătat că acordul semnat va constitui baza unei cooperări pe termen lung între țările care l-au semnat, mai întâi pentru transportul și comerțul de energie, apoi pentru „dezvoltarea de proiecte cu privire la hidrogenul verde şi apoi eficienţa.” Totodată, a mai adăugat, printre altele, că „este vorba despre un acord ambiţios care arată că putem să aducem împreună o contribuţie serioasă la întărirea securităţii energetice europene şi va contribui la o creştere durabilă a cooperării în regiune”.
Prezentă la București cu ocazia semnării acestui acord, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a precizat că „acest proiect va conecta cele două maluri ale Mării Negre şi, mai departe, către regiunea Mării Caspice, atât în ceea ce priveşte comunicarea digitală, cât şi energia”, după cum relatează toate agențiile de presă participante la eveniment. „Șefa” europeană a mai zis: „cablul electric de sub Marea Neagră prezintă multiple oportunităţi. Acest proiect ar putea aduce Georgiei, o ţară cu destin european, beneficii considerabile. Ar putea transforma ţara într-un hub de energie electrică şi ar putea-o integra în piaţa de electricitate a UE. Cablul de sub Marea Neagră ar putea transporta electricitate către vecinii noştri din Moldova şi Balcanii de Vest şi desigur către Ucraina. Va ajuta la reconstrucţia sistemului energetic ucrainean şi la reconstrucţia ţării”. Prezent și el la eveniment, firește, că doar el a semnat pentru România, prim-ministrul Nicolae Ciucă a declarat, tot de pe foaie, firește, că acordul între guvernele din Azerbaidjan, Georgia, România şi Ungaria privind Parteneriatul strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi „răspunde unei nevoi urgente de a spori ponderea energiei verzi şi securitatea energetică”, precizând că România este angajată să investească în producţia de energie şi infrastructura energetică. Mă abțin, dar hai să-l credem „pe cuvânt”!
Preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev (din faimoasa și eterna familie Aliev), a declarat că ţara sa va deveni „un furnizor important de energie electrică pentru Europa, în special de energie verde”. Aliev a mai adăugat că „Azerbaidjanul îşi lărgeşte aria de acţiune geografică furnizând gaz către pieţele europene. Este o situaţie de win-win pentru că Europa are nevoie să-şi întărească securitatea energetică, iar Azerbaidjanul are nevoie de pieţe de desfacere pentru resursele uriaşe pe care le are. Astăzi începem să construim un nou ‘pod’ din Azerbaidjan către Europa”.Este „interesantă” și „exotică” participarea premierului maghiar la semnare, reprezentând, firește, partea maghiară în acest parteneriat. Este prima vizită în România a lui Viktor Orban după ce, luna trecută, a apărut la o întrecere sportivă de pe un stadion cu un fular în culorile roșu, alb, verde, și cu harta Ungariei Mari pe el. Ministerul român de Externe a reacționat atunci vehement, spunând că „orice manifestare de tip revizionist este inacceptabilă”. Despre vehemența MAE român, vă rog să-mi permiteți să mă abțin!
Viktor Orban a spus că: „Suntem aici împreună pentru că am fost de acord că soluţia este de a identifica noi surse de energie regenerabilă pentru Europa. Dar asta rămâne doar un vis până în momentul în care vom avea condiţii efective pentru a realiza conexiunile. Avem în jurul Europei astfel de surse, iar regiunea Mării Caspice este o astfel de regiune…Noi, în Ungaria, suntem mândri că putem să participăm la o astfel de investiţie unică, strategică, pentru că este din ce în ce mai important să fim inovativi şi să găsim soluţii inovatoare. Ne pregătim acum să construim cel mai lung cablu de transport al energiei submarin. Dacă aş fi cu 30 de ani mai tânăr, aş spune că este ca un rock’n’roll să construieşti un astfel de cablu pe sub mare”. Viktor Orban și-a felicitat sâmbătă, în cadrul aceluiași discurs, citat de toate agențiile media, „prietenii din România” pentru dezvoltarea țării și a spus că această dezvoltare justifică aderarea la Schengen. „Am venit la Bucureşti după opt ani şi văd dezvoltarea care a avut loc în aceşti ani şi vreau să-mi felicit prietenii din România, iar această dezvoltare justifică parteneriatul şi intrarea României în Schengen”, a afirmat el. Orban a spus că „decizia greșită privind Schengen trebuie corectată”. „Vreau să-mi asigur prietenii din România că pot conta pe susținerea noastră”, a subliniat el. Ca să fiu cinstit, am urmărit în ultimele zile media televizată maghiară (că doar sunt difuzate de toți operatorii de cablu) și am văzut/auzit, în câteva emisiuni, o schimbare de „paradigmă” în bine la adresa românilor apropo de Schengen, doar. Cu ordin de la Viktor bacsi, firește, pentru că mass media din Ungaria este, într-o masivă majoritate, subordonată guvernului maghiar, și, bineînțeles, miza sprijinului maghiar este reprezentată, în opinia mea, de cetățenii români de etnie maghiară precum și investițiile făcute, pas cu pas, de Orban bacsi și-a lui ceată p-acilea prin Ardeal!
Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a subliniat și ea sprijinul Bruxellesului pentru intrarea României în spațiul Schengen: „Aş vrea să profit de ocazie să transmit poporului român că susţinem complet aderarea dumneavoastră la Spaţiul Schengen. Noi, Comisia, ne-am făcut o misiune din a vă evalua eforturile şi trebuie să spun că a fost un rezultat excepţional şi pozitiv. Îndepliniţi toate cerinţele necesare şi astfel eu voi lucra neobosit alături de dumneavoastră, domnule preşedinte, alături de celelalte state membre, astfel încât să găsim o soluţie cât mai rapid posibil”. Rămân la părerea mea că putea să-i dea tanti Ursula o „nuielușă” (pe sub masă, firește) cancelarului austriac (și lui nenea premierul olandez) pentru a fi toată lumea mulțumită. Știu că nu merg chiar așa simplu lucrurile în astfel de negocieri, dar n-am avut cine să negocieze și toți „mioriticii” noștri care ne conduc (unde?) s-au complăcut în a pleca căpșorul cu mult timp înainte de decizie.
Cât despre importanța parteneriatului semnat sâmbătă, actualmente, se află în curs de realizare studiul de fezabilitate pentru proiectul cablului submarin de transport de energie electrică prin Marea Neagră, care are termen de finalizare luna septembrie 2023. În configurația planificată inițial, cablul va fi realizat într-o perioadă de șase ani, va ajunge până în România și va avea, după cum ziceam anterior, o lungime de 1195 km, din care 1100 km submarin și 95 km terestru. Se preconiează că, după finalizarea sa, cablul submarin va stimula comerțul regional de electricitate, va îmbunătăți capacitățile de export ale țărilor producătoare de energie electrică și va întări securitatea energetică în Europa și în regiunea Caucazului de Sud. Și va limita dependența față de ruși, firește! Om trăi și om vedea ce se va-ntâmpla mai departe cu acest proiect care pare, realmente, interesant și important!
Urmează acum partea a doua a caleidoscopului meu de azi și vom trece puțintel Prutul pentru a mai adăuga-n „răboj” o nouă „palmă rusească” în războiul hibrid care n-a-ncetat niciodată pe malul stâng al Prutului. În opinia mea, firește! Astfel, luni, directorul Serviciului de Informații și Securitate (SIS) de la Chișinău, Alexandru Musteață, a spus, cu subiect și predicat, că Federația Rusă ar avea în plan să invadeze și Republica Moldova, la începutul anului 2023, iar punerea în aplicare a scenariului depinde de evoluția războiului din Ucraina.
Într-un interviu acordat pentru TVR Moldova, acesta afirmă că sunt analizate scenariile prin care trupele rusești ar încerca o invazie terestră prin nordul Ucrainei, către Republica Moldova. „Întrebarea nu este dacă Federația Rusă va face o nouă ofensivă spre teritoriul Republicii Moldova, dar când se va întâmpla acest lucru: fie la începutul anului, ianuarie, februarie, fie mai târziu, martie, aprilie. Dar, din informația pe care o deținem noi, Federația Rusă intenționează să meargă mai departe. Având scopul de a crea o joncțiune cu regiunea transnistreană, care este teritoriul Republicii Moldova, și atunci cu o claritate putem spune că da, ei au intenția să ajungă aici, să se conecteze. Ce va urma ulterior, intențiile lor în raport cu Chișinăul, putem discuta, dar acesta este un risc real și foarte înalt”.
Cel mai mare depozit de muniții din Europa –a mai adăugat acesta -, cel de la Cobasna, din regiunea transnistreană, este securizat de ruși, la capacitate maximă. Una dintre ipoteze este utilizarea acestor muniții într-o posibilă confruntare militară – spunea același director al SIS. Unele opinii de-ale sale par plauzibile, dar cu depozitul de la Cobasna m-aș cam abține! Munițiile de la Cobasna, în opinia mea, sunt prea vechi și depășite fizico-chimic pentru a fi utilizate într-un conflict, dar reprezintă un pericol în sine, prin instabilitatea acestor muniții. Este mai mult decât evident că Rusia încearcă, prin acțiuni destabilizatoare, să perturbe situația în Republica Moldova, care se află, faptic, în mijlocul unui război hibrid, după cum a declarat și președinta Maia Sandu, într-un interviu pentru postul american de televiziune CNN, citat de presa de la Chișinău. Maia Sandu a mai afirmat că Moscova folosește resursele energetice ca o armă în acest război.
Riscurile, spune aceasta, persistă, chiar dacă nu există o amenințare militară în aceste zile, ținând cont de evoluția războiului pe care-l poartă Rusia împotriva Ucrainei: „Desigur, Ucraina își apară astăzi propria libertate, dar apără și libertatea Republicii Moldova. Chiar dacă, datorită Ucrainei, nu există o amenințare militară în aceste zile, ne confruntăm cu un război hibrid, sunt încercări ale Rusiei de a destabiliza situația în Republica Moldova. Faptul că avem problema regiunii transnistrene și avem trupe rusești care staționează acolo ilegal de decenii, desigur, crește riscurile de securitate”. Maia Sandu acuză și grupările corupte care, împreună cu forțe politice pro-ruse și cu suportul Moscovei, organizează proteste, pentru a destabiliza situația din Republica Moldova. Aș adăuga că potrivit unor sondaje relativ recente , a crescut numărul celor care și-ar dori o re-unire cu România, dar persistă încă un procent prea mare, de circa o treime, din populația Republicii Moldova care aprobă războiul lui Putin în Ucraina. E, încă, prea multă lume conectată doar la „valorile” rusești! Om trăi și-om vedea ce va mai fi!
Acum, în a treia parte a caleidoscopului de azi, vă readuc cu un pic de timp în urmă, la Cupa Mondială de fotbal din Qatar, care a fost prima din istorie organizată într-un stat arab și în sezonul de toamnă-iarnă La momentul la care scriu aceste rânduri, fiul meu vorbește exact pe această temă într-o emisiune la Radio România Cultural…După cum știți, Cupa Mondială s-a terminat, duminică seara, cu victoria echipei Argentinei împotriva echipei Franței. Pentru cei care nu ați văzut/auzit (m-aș îndoi, totuși), în finală, aceasta a învins Franţa cu scorul de 4-2 la loviturile de departajare, după ce scorul a fost egal, 3-3 (2-0, 2-2), la sfârșitul prelungirilor regulamentare. Lionel Messi (23 – penalty, 109) şi Angel Di Maria (36) au marcat pentru Argentina, iar Kylian Mbappe a înscris toate golurile Franţei (80 – penalty, 81, 118 – penalty). La loviturile de departajare, Messi, Dybala, Paredes şi Montiel au marcat pentru Argentina. Pentru Franța, Mbappe şi Kolo Mouani au înscris, în timp ce Coman şi Tchouameni au ratat. Pentru Argentina, e al treilea titlu mondial, după cele din 1978 şi 1986. Franța rămâne cu cupele câștigate în 1998 și 2018. A fost ultimul campionat mondial de fotbal cu 32 de echipe la start. Din 2026, numărul acestora va crește la 48, odată cu ediția programată în Americi, adică în SUA, Canada și Mexic. Încă din 2010, când i s-a încredințat organizarea Cupei Mondiale, în dauna SUA, Qatar-ul a fost „ţinta” constantă a numeroase acuzaţii de corupţie (împrăștiate peste tot unde aveau/au aceștia interese) sau privind condiţiile dezumanizante de muncă pentru migranţi, nerespectarea drepturilor femeilor ori ale minorităților sexuale. Criticile au fost respinse, firește, atât de autoritățile din emirat, cât și de preşedintele FIFA, „patroana” Cupei Mondiale, elvețianul, care a dezavuat ceea ce a numit „lecţiile de morală din Occident”, calificate de acesta drept „o probă de ipocrizie”.
Sigur, după ce te umpli de petro-dolari și nu ești prins, îți dă mâna să vorbești de pe un „soclu moral”! Nu ești prins încă, neicusorule! Mi se pare „emblematic” și faptul că, fix în plin turneu final, eurodeputata greacă Eva Kaili, unul dintre vicepreședinții Parlamentului European, a fost arestată, la Bruxelles, în cadrul unei anchete privind suspiciuni de corupție ce ar implica mită de sute mii de euro, primită din Qatar. Mai mult ca sigur, această caracatiță are mult mai multe tentacule decât cele opt „regulamentare”! Ce-i drept, acest turneu final a generat o adevărată furtună de controverse și critici care l-au precedat. Orice am spune, dincolo de fotbal, să nu uităm că această Cupă Mondială va rămâne în amintirea oamenilor și prin modul în care au fost tratați muncitorii care au construit infrastructura pentru acest eveniment sportiv. Qatar-ul este o monarhie eminamente represivă în care, potrivit datelor furnizate de ONG-uri internaționale, „marea majoritate a populației constă din non-cetățeni fără drepturi politice”. Aici, la acest eveniment fotbalistic major nu a fost vorba doar despre momente faine au ba de fotbal, ci și despre realitatea dură a unei piețe a muncii globale care îi împinge pe lucrătorii imigranți, mai ales pe cei din sud-estul Asiei (cu precădere din India, Bangladesh, Nepal etc), să devină, prectic, sclavii unor regimuri ce nu le asigură niciun drept și doar îi exploatează la maxim.
În fapt, acest mare eveniment fotbalistic a fost reprezentarea perfectă a noțiunii de „sportswashing”, aceasta nefiind creată, firește, de Qatar, dar pe care a ridicat-o pe trepte neverosimile nu cu mult timp în urmă. „Sportswashing”-ul este o noțiune folosită pentru a descrie practica entităților, oamenilor, corporațiilor sau guvernelor care folosesc omaginea oferită de sport, în general, pentru a-și îmbunătăți reputația pătată de fapte cu care nu te poți mândri. Din păcate, acest „procedeu” de „sportswashing” pare că începe să devină un adevărat mod de a exista pentru evenimentele sportive internaționale majore.
Oricum am da-o „după cireș”, timp de circa o lună, Qatarul a fost centrul lumii fotbalistice dar și a atenției „televizate” și online mondiale, realizând un eveniment sportiv internațional major pe care niciunul dintre vecinii săi din lumea arabă nu au reușit să-l realizeze. Și acum le dau cu „sâc” adversarilor lor din Arabia Saudită! Care urmează să organizeze, mult mai târziu decât au făcut ei cu fotbalul, Jocurile Asiatice de Iarnă din 2029 …De iarnă…În Arabia Saudită…La o scurtă analiză, ceea ce a creat Qatar-ul ca infrastructură necesară World Cup 2022 a fost imens, cheltuind astronomica sumă de peste 220 de miliarde de dolari, ridicând stadioane nemaivăzute, proiecte de infrastructură neverosimile la început, construind un sistem de metrou de la zero, hoteluri de lux și diverse insule artificiale, lărgind aeroportul, construind infrastructură rutieră deosebită. Capitala Qatar-ului, Doha, a crescut de circa trei ori ca dimensiune după nominalizarea din 2010 ca fiind viitoare gazdă a World Cup 2022. A fost efort imens și cu bani foarte mulți, dar totul a fost făcut pe „cârca” a zeci de mii de migranți puși să lucreze în condiții inumane, periculoase și neplătite suficient, pe măsura eforturilor supraomenești depuse de aceștia. Se estimează că ar fi murit peste șase mii de oameni pe șantierele infrastructurii FIFA World Cup 2022, în cele mai multe cazuri fără a se găsi vreo vină oficială, explicații oficiale sau compensații familiale pentru cei ce au murit în condiții de muncă inumane. Nu am găsit nicăieri o cifră oficială pentru că…nu există o cifră oficială în Qatar. Sunt doar estimări pe bază de mărturii de acolo.
Qatar’s Emir Sheikh Tamim bin Hamad al-Thani (L) wraps an abaya around Argentina’s forward #10 Lionel Messi on stage next to the FIFA World Cup Trophy after Argentina won the Qatar 2022 World Cup final football match between Argentina and France at Lusail Stadium in Lusail, north of Doha on December 18, 2022. (Photo by Paul ELLIS / AFP)
Oficialii din Qatar s-au opus tuturor criticilor venite din Occident, pe diverse teme, calificându-le drept „ipocrite și rasiste” și „arătând pisica” dependenței de gazul din Qatar în contextul războiului ruso-ucrainean (într-un „mic” șantaj energetic), dar și modul în care America și Europa au tratat migranții de-a lungul timpului. Oricum am privi lucrurile, timp de o lună și ceva, Qatar-ul s-a transformat dintr-o țărișoară arabă (micuță ca dimensiune teritorială) într-un veritabil actor regional, capabil și dornic să facă față presiunilor Occidentului. Sprijinul Iranului „miroase” puternic din spate, dar „sportswashing”-ul funcționează. Unii afirmă că, de fapt, scopul real al acestui exercițiu imens de putere financiară, făcut în cârdășie cu sprijin evident occidental, ar fi fost acela de a le oferi „prietenilor” occidentali ai Qatarului un sprijin de imagine pentru continuarea sprijinului politico-economic care a fost esențial pentru longevitatea regimului autarhic de la Doha. Este foarte posibil să fie așa! Corupția „ucide” și pe la Înalte Porți europene, nu doar p-acilea pe plaiuri mioritice! Cu ce ne-a afectat pe noi, imensul exercițiu de imagine din Qatar? Cu nimic, firește! Nu existăm, fotbalistic, cam demult și tare mi-e că-n timpul vieții mele pe acest pământ n-am să mai „prind” vreo participare românească la vreun turneu final de tip World Cup! Aș vrea să mă-nșel, dar sunt atâtea domenii în care existam înainte iar acum am pierdut cursa. Cu noi înșine, ca nație, în primul rând!
Pentru azi am terminat cu „caleidoscopul” meu extern și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://ziare.com/romania/acord-cablu-energie-bucuresti-azerbadjan-romania-ungaria-georgia-1778329
https://romania.europalibera.org/a/32180962.html
https://www.veridica.ro/stiri/razboi-in-ucraina-rusii-ar-planui-sa-invadeze-si-republica-moldova
