Gheorghe Dima a fost un compozitor, dirijor și pedagog român, membru de onoare al Academiei Române

Dintre cei mai influenți compozitori români ce au contribuit prin activitatea lor la crearea unei școli naționale românești, se remarcă neîndoielnic personalitatea compozitorului ardelean Gheorghe Dima (n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Șcheii Brașovului – d. 4 iunie 1925, Cluj).

 La vârsta de 21 de ani, Gheorghe Dima începe să ia lecții de canto, de armonie și de contrapunct cu profesori renumiți din Baden, Viena, Graz și Leipzig. Între anii 1872-1874, studiază la Conservatorul din Leipzig, unde va debuta mai apoi în cariera muzicală ca interpret de lieduri și oratorii. Între anii 1873-1874 activează ca artist liric la Klagenfurt și Zürich.

În anul 1881, Gheorghe Dima se stabileşte la Sibiu unde prin munca sa își aduce aportul, timp de aproape două decenii, asupra vieţii artistice, culturale și sociale a acestui important centru românesc.  Excelând și în cariera de dirijor, Dima conduce la Sibiu corul catedralei ortodoxe  dar și corului Societății „Hermannstädter Mannergesang Verein” (1885-1888). Dintre compozițiile din acea perioadă amintim: Balada pentru solişti, cor mixt şi orchestră „Mama lui Ştefan cel Mare” (1884), pe versuri de D. Bolintineanu, „Hora” pentru cor mixt şi orchestră (1883) pe versuri de V. Alecsandri, ciclul de lieduri pe versuri de M. Eminescu (1896) traduse în limba germană de către Maria Bologa-Dima etc.

Ultimii șapte ani din viata compozitorului sunt petrecuți la Cluj unde, cu sprijinul lui Tiberiu Brediceanu, lui Gheorghe Dima i se încredinţează nobila misiune de înfiinţare a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică. Aici a activat ca profesor de ansamblu coral și director în perioada 1919-1925. Gheorghe Dima s-a stins din viaţă în ziua de 4 iunie 1925 în locuinţa sa de la conservatorul clujean, instituţie care îi poartă numele.