Carlo Scarpa, desenator, arhitect și profesor universitar, fruntaș al arhitecturii moderne

Scarpa a studiat arhitectura la Academia de Arte Frumoase și ulterior a devenit profesor de desen și decorațiuni interioare la Institutul Universitar de Arhitectură din Veneția, unde a predat până la sfârșitul vieții. Deși majoritatea creațiilor sale se află în regiunea Veneto, a realizat proiecte remarcabile și în alte zone din Italia, precum și în țări precum Canada, SUA, Arabia Saudită, Franța și Elveția.

Un aspect aparte al stilului său este faptul că și-a integrat numele – format din 11 litere – în elementele arhitecturale ale unora dintre creațiile sale.

Printre cele mai ambițioase lucrări se numără Villa Palazzetto din Monselice, proiect rămas neterminat la moartea sa și finalizat ulterior de fiul său, Tobia Scarpa, în 2006. În 1978, aflat în Sendai, Japonia, Carlo Scarpa a suferit un accident grav, căzând pe o scară de beton. A murit la zece zile după incident și a fost înmormântat în picioare, înfășurat în cearșafuri de in, într-un colț retras al cimitirului Brion – una dintre capodoperele sale arhitecturale.

Compozitorul Luigi Nono i-a dedicat în 1984 lucrarea pentru orchestră „A Carlo Scarpa, Architetto, Ai suoi infiniti possibili”.

Opere reprezentative

Reședințe private:

• Casa Balboni (Veneția, 1964–1974)

• Casa Veritti (Udine, 1955–1961)

• Casa Ottolenghi (Bardolino, 1974–1979)

• Vila Palazzetto, Vila Bortolotto, Casa Romanelli etc.

Monumente funerare și memoriale:

• Mormântul Brion (San Vito d’Altivole, 1969–1978)

• Monumentul masacrului din Brescia (1974–1977)

• Mormântul Capovilla, Mormântul Veritti (Udine), Mormântul Zilio etc.

Muzee și galerii:

• Muzeul Castelvecchio (Verona, 1956–1964)

• Gipsoteca Canoviană (Possagno, 1955–1957)

• Muzeul Revoltella (Trieste)

• Muzeul Correr (Veneția, 1952–1969)

• Pavilionul Venezuelei (Bienala Veneția)

Clădiri publice și instituții:

• Universitatea Ca’ Foscari – Sala Mario Baratto și portalul Facultății Umaniste

• Fundația Querini Stampalia (Veneția, 1961–1963)

• Banca Populară din Verona

• Hotel Minerva (Florența, 1958–1961)

• Sediul Universității din Palermo – Palatul Chiaramonte Steri

Lăcașuri de cult:

• Biserica Nostra Signora del Cadore (Borca di Cadore, 1956–1961)

• Biserica Sfântului Ioan Botezătorul (Firenzuola, 1955–1966)

Magazine:

• Magazinul Olivetti (Veneția, 1957–1958)

• Magazinul Gavina (Bologna, 1961–1963)

• Magazinul Salviati (Veneția)

Sculpturi (Monselice, 1968):

• Asta, Crescita, Erme, Meridiana, Diedro – Lente Contafili

Premii și distincții

• Premiul Olivetti (1956)

• Marele Premiu al Juriului Internațional – Trienala de la Milano (1960)

• Premiul Național IN-ARCH pentru restaurarea Palatului Abatellis (1962)

• Premiul Presidenza della Repubblica pentru arhitectură (1967)

• Membru al Royal British Institute of Design (1970)

• Membru al Academiei Olimpice din Vicenza (1973)

• Membru al Academiei Sf. Luca din Roma (1976).