Voinea Marinescu – pionier al chirurgiei cardiovasculare în România

Voinea Marinescu (născut Marinoff, 31 mai 1915, Somovit, Bulgaria – d. 2 septembrie 1973, București) a fost un reputat medic și profesor universitar, cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în chirurgia cardio-vasculară, chirurgia toracică, transplantul de organe și cercetarea în domeniul circulației extracorporeale. În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

După absolvirea Facultății de Medicină din București, Marinescu și-a continuat pregătirea la Institutul de Medicină „I.P. Pavlov” din Leningrad (1948–1952), unde a obținut diploma de candidat în științe și s-a specializat în clinicile renumiților profesori F.C. Uglov și A.N. Bakulov.

Revenit în țară, a devenit conferențiar universitar la Catedra de Chirurgie a Institutului de Medicină și Farmacie din București, sub îndrumarea profesorului Nicolae Hortolomei. Ulterior, a fost numit profesor titular la Clinica Chirurgicală a Spitalului Fundeni (1959–1973), unde a condus echipe medicale complexe în realizarea intervențiilor pe cord oprit și deschis, contribuind semnificativ la dezvoltarea chirurgiei cardiovasculare în România.

Voinea Marinescu a deținut și funcții administrative importante: între 10 iunie 1954 și 18 august 1966 a fost ministrul sănătății și prevederilor sociale. A fost, de asemenea, vicepreședinte al celei de-a XII-a Sesiuni a Adunării Generale a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

A fost căsătorit cu actrița Simona Bondoc. Fiica lor a absolvit prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Boston și este doctor în neurobiologie.

Voinea Marinescu s-a stins din viață la 2 septembrie 1973, la doar 58 de ani.

Lucrări reprezentative:

• Tratamentul arsurilor (1953)
• Anestezia. Probleme teoretice și practice (1957, cu N. Hortolomei, D. Setlacec ș.a.)
• Resuscitarea respiratorie și cardiacă (1963, cu Gh. Litarczek, D. Setlacec, B. Fotiade)
• Circulația extracorporeală și hipotermia profundă (1962, cu Gh. Litarczek, B. Fotiade ș.a.)
• Catecolaminele: Biologie; Patologie (1965, cu E. Păușescu, M. Ionescu)
• Biologia transplantării țesuturilor și organelor (1967, cu E. Păușescu, F. Negrea)
• Parazitoze ale sistemului nervos (1981, postum, în colaborare cu C. Arseni, A.V. Ciurea ș.a.).