John Bardeen, inginer și fizician american

John Bardeen (n. 23 mai 1908, Madison, Wisconsin – d. 30 ianuarie 1991, Boston, Massachusetts) a fost un renumit fizician american, singura persoană din istorie care a câștigat de două ori Premiul Nobel pentru Fizică. Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Bardeen#/media/Fi%C8%99ier:Bardeen.jpg În 1956, a împărțit premiul cu William B. Shockley și Walter H. Brattain pentru invenția tranzistorului, o descoperire care a revoluționat tehnologia și a marcat începutul erei electronice moderne. Tranzistorul a înlocuit tuburile electronice voluminoase și a permis miniaturizarea circuitelor, fiind esențial pentru dezvoltarea calculatoarelor și a dispozitivelor moderne. În 1972, Bardeen a primit al doilea Premiu Nobel, alături de Leon N. Cooper și John R. Schrieffer, pentru elaborarea teoriei BCS a supraconductivității – prima explicație teoretică convingătoare a fenomenului prin care anumite materiale conduc electricitate fără rezistență la temperaturi foarte joase. Această teorie stă și astăzi la baza cercetărilor în domeniu. Educație și carieră

• A obținut licența și masteratul în inginerie electrică la Universitatea din Wisconsin.
• Și-a finalizat doctoratul în fizică matematică la Universitatea Princeton în 1936.
• A lucrat ca cercetător la Universitatea din Minnesota (1938–1941) și apoi ca fizician principal în timpul războiului la Laboratorul de Muniție Navală al SUA, Washington, D.C.
• După al Doilea Război Mondial, s-a alăturat Laboratoarelor Bell (1945), unde a participat la cercetările care au dus la inventarea tranzistorului.
• În 1951, a devenit profesor la Universitatea din Illinois, Urbana-Champaign, unde a predat fizică și inginerie electrică până în 1975.