12 aprilie 1955, ziua în care vaccinul Salk a fost declarat „sigur, eficient și puternic”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jonas_Salk#/media/Fi%C8%99ier:Dr_Jonas_Edward_Salk_(cropped).jpg

În 1942, Salk s-a alăturat echipei condusă de Thomas Francis la Școala de Sănătate Publică a Universității din Michigan, unde a lucrat la dezvoltarea de vaccinuri. Cinci ani mai târziu, devine profesor de bacteriologie și șef al Laboratorului de cercetare a virusurilor de la Universitatea din Pittsburgh. Aici începe munca de pionierat asupra virusului poliomielitic – o boală virală acută care poate provoca paralizie permanentă, în special la copii.

În 1952, Salk a testat pentru prima dată vaccinul său, mai întâi pe copii care supraviețuiseră poliomielitei, apoi pe cei care nu contractaseră boala. Rezultatele au fost promițătoare: nivelul de anticorpi a crescut, iar niciun copil vaccinat nu a dezvoltat boala.

În 1954, testele la scară largă realizate de Francis au confirmat eficacitatea vaccinului. Pe 12 aprilie 1955, vaccinul a fost declarat oficial „sigur, eficient și puternic”, și aprobat pentru utilizare în Statele Unite. Această dată a devenit un simbol al victoriei împotriva poliomielitei.

Jonas Salk a refuzat să își breveteze vaccinul. Întrebat de ce nu l-a patentat, a răspuns simplu: „Ai putea breveta soarele?”. Dacă ar fi făcut-o, ar fi câștigat peste 4 miliarde de dolari. În schimb, a ales să își continue activitatea din salariul său de cercetător, trăind modest cu aproximativ 7.000 de dolari pe lună.

Totuși, recunoștința publicului nu a întârziat să apară. Marile companii aeriene i-au oferit gratuitate pe toate zborurile, restaurantele îl serveau fără să-i ia bani, iar producători auto precum Mercedes și Chevrolet i-au dăruit mașini. Un patron al unui lanț de restaurante, al cărui copil fusese salvat de vaccin, a deschis un local special pe strada unde locuia Salk, doar pentru a-i oferi mâncare gratuit.

În 1963, Salk a fondat și condus Institutul Salk pentru Studii Biologice din San Diego, unul dintre cele mai prestigioase centre de cercetare din lume. Pentru contribuțiile sale, a primit numeroase distincții, printre care și Medalia Prezidențială a Libertății în 1977.