Henri Troyat, romancier și istoric francez

Troyat a studiat în Paris și, după obținerea cetățeniei franceze, a debutat ca scriitor la vârsta de 24 de ani, cu volumul Faux jour (1935), premiat cu Prix du roman populiste. În 1938 a obținut Premiul Goncourt pentru La Fosse commune, și pe parcursul carierei sale a câștigat numeroase premii, inclusiv Marele Premiu Literar al Prințului Pierre de Monaco în 1952.

Henri Troyat a scris peste o sută de cărți, inclusiv romane, eseuri, biografii și lucrări istorice. A realizat biografii despre mari personalități, precum Anton Cehov, Ecaterina cea Mare, Rasputin, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi și alți scriitori și figuri importante din istoria franceză, inclusiv Flaubert, Maupassant, Verlaine, Baudelaire și Dumas.

Troyat a fost ales membru al Academiei Franceze în 1959, și a devenit unul dintre cei mai longevivi membri ai acestei instituții, activând în cadrul ei până la sfârșitul vieții. A fost decorat cu mari distincții, inclusiv Grand-croix de la Légion d’honneur și Commandeur des Arts et des Lettres. În 1972 a primit „Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian și „Scoica de Aur” în 1976.

A murit în 2007, lăsând în urma sa o impresionantă moștenire literară.

Principalele lucrări ale sale:

• Faux Jour (1935)

• Le Vivier (1935)

• La Clef de voûte (1937)

• Dostoïevski (1940)

• Pouchkine (1946)

• La Tête sur les épaules (1951)

• La Neige en deuil (1952)

• Catherine la Grande (1977)

• Pierre le Grand (1979)

• Alexandre II, le tsar libérateur (1990)