Liviu Dan Puric, unul dintre cei mai importanți artiști contemporani români împlinește astăzi 65 de ani
#Postat de Carmen Vintu on februarie 12, 2022

Dan Puric, la un eveniment dedicat memoriei foștilor deținuți politici ([1]), după premiera piesei de teatru „Testament” ([2])
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Puric#/media/Fi%C8%99ier:Dan_Puric_(3).JPG
„Eu m-am născut la Buzău, în 1959, și în copilărie am avut o perioadă dacă nu de iluminare, în orice caz de lumină nemaipomenită — pentru că am copilărit la Nehoiu, în munți. Părinții mei erau medici acolo… vedeam de dis de dimineață munții. Munții îmi vorbeau pe limba lor, păsările își ziceau muzica (…) Este un cerc de lumină care s-a pogorât pentru totdeauna în viața mea. (…) Apoi ai mei m-au adus la București. Aveam 7 ani și eram fascinat de locomotive. De la școală țin minte tot lumina, felul cum cădea ea pe pupitrele noastre”, spunea el, într-un interviu.
A terminat studiile la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din București, după care a urmat înrolarea in armata. In 1985 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, la clasa profesorului Dem Rădulescu. A fost repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, unde începe evoluția sa actoricească.
De-a lungul timpului a interpretat roluri prime în piese de Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Chase, Harwood, Marivaux, Gogol, Caragiale, Eminescu, Blaga și alții.
Spectacolele sale – Toujours l’amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote – au fost reprezentate în mai multe țări. În film, a jucat rolul principal în coproducția româno-sârbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt și RTL Luxemburg.
A deținut numeroase roluri în filme precum: „Prea cald pentru luna mai” (regia Maria Callas Dinescu, 1983), „Salutări de la Agigea” (regia Cornel Diaconu, 1984), „O vară cu Mara” (regia George Cornea, 1988), „Tinerețe frântă” / Broken Youth (regia Marija Maric, coproducție româno-sârbă, 1990), „Orient Express” (regia Sergiu Nicolaescu, 2004).
Pasionat de dans, de muzică, de film, un virtuoz al step-ului, a înființat, în 1999, Compania Passe-Partout Dan Puric, în cadrul căreia a creat și a regizat spectacole precum: „Made în România”, „Costumele”, „Hic sunt Leones”, „Cei 150”, „Don Quijote” sau „Royal Fashion”, potrivit paginii de facebook a companiei, citate de Agerpres. Cu această companie de teatru a participat la festivaluri renumite din Germania, Elveția, Franța, Grecia, Slovacia, Croația, Bosnia, Ungaria, iar în 2003, a câștigat Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal.
Citate celebre ale personalității
„Cred că nu există bucurie mai mare decât când vezi că laşi în urma ta nu un spectacol, nu o regie, ci o stare, o bucurie.”
„Căci ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni.”
„Ştiţi cum se zice: distanţa, pentru dragoste, este ca vântul pentru foc. Dacă dragostea e mare, o înteţeşte. Dacă nu, o stinge.”
„Cultura nu mântuie. Cel mult, amână. Specia nu are prieten, ci concurent! Iar specia culturală, oricât de rafinată ar fi, n-are nimic de a face cu spiritul creştin.”
„Simplitatea este un privilegiu.”
„Cât de stupidă e ordinea făcută de om şi cât de frumoasă este viaţa făcută de Dumnezeu!”
Nominalizări și premii
- Crucea Casei Regale a României înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai al României, 2009
- Marele Premiu la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Internațional de Monodramă din Bitola, Macedonia, 2006
- Premiul de excelență pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal”, acordat de firma olandeză Den Braven, 2006
- Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema și teatru (2003)[7]
- Premiul UNITER pentru teatru non-verbal, 2003
- Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală – pentru promovarea artei scenice românești în străinătate (modalități de exprimare scenică), 2002
- Marele Premiu al Fundației „Anastasia”, 2002
- Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler – pentru servicii excepționale în cultură, 2000
- Premiul UNITER acordat de Secția Română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul Toujours l’amour, 1999
- Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – Fundația Teatrul XXI, 1997
- Premiul „Constantin Tănase” la Festivalul Umorului pentru rolul principal din Omul care a văzut moartea, 1997
- Premiul I la Festivalul de Film de la Costinești pentru spectacolul de pantomimă Jocul, 1987
Filmografie
- Prea cald pentru luna mai (1983) – Ștefan
- Imposibila iubire (1984)
- Salutări de la Agigea (1984) – Sile
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Vară sentimentală (1986) – studentul Mircea Abrudan, fotbalist amator, fratele lui Vasile
- Primăvara bobocilor (1987) – Ermolai, președintele organizației de tineret din comună
- Pădurea de fagi (1987) – Mircea, iubitul Anei
- O vară cu Mara (1988) – Dinu Fericeanu
- Un studio în căutarea unei vedete (1989) – asistentul regizorului
- Tinerețe frântă (Broken Youth, 1991) – Cola, coproducție româno-sârbă
- Orient Express (2004) – contele rus Orlovski
Jurnal FM 