Solul de pe partea îndepărtată misterioasă a Lunii este similar cu nisipul uscat al Pământului

În ianuarie 2019, China a făcut istorie prin aterizarea primului rover vreodată pe partea îndepărtată a Lunii. Rover-ul Yutu-2 traversează partea mai puțin cunoscută a Lunii de doi ani, suita sa rafinată de instrumente oferind perspective prețioase asupra regiunii neexplorate. Dar nu doar instrumentele științifice îndeplinesc misunea lunară. Până și roțile sale desfășoară știință acolo sus. Rover-ul a fost livrat de către nava Chang’e 4 (nava luând niște imagini uluitoare și realizând, de asemenea, descoperiri spectaculoase) și a călătorit peste 1.000 de metri pe suprafața Lunii.

Cercetătorii au folosit datele capturate din mișcările roverului pentru a stabili proprietățile solului lunar de pe partea îndepărtată a Lunii. Călătoria pe care a efectuat-o roverul le-a permis să stabilească cât de stabil este terenul și cu ce fel de regolit – așa cum se numește solul corpurilor cerești – a avut de-a face. Se pare că este destul de diferit de ceea ce au experimentat astronauții Apollo. De fapt, are unele calități asemănătoare Pământului, similare cu nisipul uscat. „În timpul călătoriei sale, Yutu-2 a experimentat grade diferite de alunecare și derapaj ușoare, ceea ce indică faptul că terenul este relativ plat la scară mare, dar împrăștiat cu pante locale ușoare. Solul înfundat care se lipește de roțile sale implică o mai mare coeziune a solului lunar decât cea întâlnită în alte locuri de aterizare lunară”, scriu autorii în lucrare. „Rezultatele ulterioare de identificare indică faptul că regolitul seamănă cu nisipul uscat și lut nisipos de pe Pământ, demonstrând o rezistență mai mare decât cea identificată în timpul misiunilor Apollo.” Cauza acestui lucru ar putea fi perioada mai mare de intemperii spațiale.

Un alt lucru care arată diferit este numărul de roci și cratere din zonă, mult mai mare decât ceea ce a fost observat pe partea apropiată. În special, cratere proaspete care conțin material foarte reflectorizant ar putea fi o consecință a impacturilor secundare – impacturi create de materialul lunar aruncat în aer de un meteorit și căzute înapoi la suprafață. Descoperirile de la Yutu-2 se adaugă la literatura științifică mai largă cu privire la diferența dintre cele două fețe ale Lunii, cea pe care o vedem mereu și cea ascunsă de noi (cu excepția cazului în care ați fost unul dintre astronauții Apollo care au ajuns să zboare peste ea) . Chang’e 4 a aterizat pe etajul estic al craterului Von Kármán, lângă polul sudic al Lunii. Până în prezent, este prima și singura aterizare reușită pe partea îndepărtată a Lunii.

Sursa: iflscience.com