Camilo José Cela, scriitor spaniol

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Camilo_Jos%C3%A9_Cela#/media/Fi%C8%99ier:Camilo_Jos%C3%A9_Cela_Madrid_1996.jpg

În timpul războiului civil spaniol (1936–1939), Cela se alătură forțelor franchiste și este rănit. După război, adoptă o atitudine independentă și provocatoare, criticând dictatura lui Franco, asemănător prietenului său Ernest Hemingway. Renunță definitiv la studiile de drept pentru a se dedica literaturii, pe care o consideră o formă de artă în general. În primii ani, organizează prima sa expoziție de pictură și joacă în filmul „Coliseum”, regizat de Jaime de Mayora.

În 1951 publică La Colmena (Stupul) la Buenos Aires, deoarece în Spania cenzura interzice apariția cărții. În 1954 se mută în Palma de Mallorca, iar doi ani mai târziu înființează revista literară Papeles de San Armadans, cu o linie anti-fascistă, unde publică scriitori spanioli aflați în exil. Tot în 1956 moare prietenul său Pío Baroja, iar Cela îl conduce pe ultimul drum împreună cu Hemingway.

În 1957 devine membru al Academiei Spaniole, iar în 1977 este ales senator. Printre realizările sale politice se numără și contribuția la modificarea Constituției spaniole, stabilind că limba oficială a Spaniei este „spaniolă sau castiliană”.

Bibliografie selectivă:

• La familia de Pascual Duarte (Familia lui Pascal Duarte, 1942)

• Pabellón de reposo (1943)

• Nuevas andanzas y desventuras de Lazarillo de Tormes (1944)

• Viaje a la Alcarria (1948)

• El Gallego y su cuadrilla (1949)

• La colmena (Stupul, 1953)

• Mrs. Caldwell habla con su hijo (1952)

• La catira (1955)

• Tobogán de hambrientos (1962)

• Izas, rabizas y colipoterras (1964)

• Diccionario secreto (I, 1968; II, 1971)

• San Camilo 1936 (1969)

• Oficio de tinieblas 5 (Ocupația întunericului, 1973)

• Mazurca para dos muertos (Mazurcă pentru doi morți, 1983)

• Nuevo viaje a la Alcarria (1986)

• Cristo versus Arizona (1988).