Nineta Gusti, actriță română de teatru și film

A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din București, având-o ca mentor pe celebra Lucia Sturdza-Bulandra. După absolvire, Nineta Gusti a evoluat pe scenele marilor teatre bucureștene: Teatrul Armatei, Teatrul Bulandra, Nottara și Teatrul de Comedie. A interpretat roluri în spectacole memorabile precum Steaua fără nume (M. Sebastian), Trei surori (Cehov), Slugă la doi stăpâni (Goldoni), Moș Goriot (Balzac), Căsătoria (Gogol), Filumena Marturano (De Filippo) sau Doctor fără voie (Molière). De asemenea, a colaborat activ cu Teatrul Radiofonic, unde a jucat în producții precum Alice în Țara Minunilor (1971), în rolul Reginei de Cupă.

Nineta Gusti a fost prima mare iubire și soție a actorului Radu Beligan, cu care a avut o relație de 15 ani. Despre căsnicie, ea declara:

„Cât despre căsătorie, eu nu am ținut niciodată la asta și nici nu cred în ea. Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii ăștia am fost căsătoriți.”

A debutat în film în 1959 cu Doi vecini, în regia lui Geo Saizescu, și a continuat cu o serie de apariții notabile în cinematografie. A jucat în:

• Telegrame (1960)

• Un surîs în plină vară (1964)

• Astă seară dansăm în familie (1972)

• Ultimul cartuș (1973) – în rolul doamnei Evelyne

• Operațiunea Monstrul (1976) – mama lui Corneliu

• Eu, tu și… Ovidiu (1978)

• Iată femeia pe care o iubesc (1981)

• Liliacul înflorește a doua oară (1988) – Bunica
  și multe altele.

După 1970, actrița s-a retras din București și s-a stabilit în comuna Crevedia, într-o casă simplă, cu grădină, pe care o îngrijea cu dragoste. În ultimii ani, s-a confruntat cu dificultăți materiale: lipsa lemnelor de foc și deteriorarea acoperișului casei. UNITER i-a trimis lunar pachete cu alimente, iar în 2001, la Gala Artiștilor, a fost premiată simbolic cu 80 de milioane de lei vechi.

În februarie 2002, a suferit o pareză și a rămas imobilizată la pat, fiind nevoită să renunțe la fumat. Cu o lună înainte de moarte, Nineta Gusti rostea cu seninătate:

„Eu nu cred în moarte, ci în plecare; o să plec pe o planetă cu oameni mai buni și mai frumoși care să se iubească între ei.”

A murit pe 4 iunie 2002, la vârsta de 88 de ani, lăsând în urmă o viață dedicată artei și o amprentă profundă asupra scenei și filmului românesc.

Filmografie selectivă

• Steaua fără nume (radiofonic, 1954) – eleva Zamfirescu

• Doi vecini (1959) – soția avocatului

• Avalanșa (1959), Telegrame (1960), Bădăranii (1960)

• La tribunal (TV, 1962), Un surîs în plină vară (1964)

• Balul de sâmbătă seara (1968), Petrecerea (TV, 1970)

• Idolul și Ion Anapoda (1971), Astă seară dansăm în familie (1972)

• Ultimul cartuș (1973), Operațiunea Monstrul (1976)

• Râul care urcă muntele (1977), Eu, tu și… Ovidiu (1978)

• Iată femeia pe care o iubesc (1981), Șantaj (1982)

• De dragul tău, Anca! (1983), Liliacul înflorește a doua oară (1988).