S-a întâmplat la 7 noiembrie 1942
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 7 noiembrie 1942: S-a născut actriţa Mariana Mihuţ. Mariana Mihuţ s-a născut la Chişinău. Copilăria ei a fost marcată de plecarea tatălui ei pe front, încă de când mama ei era însărcinată, apoi, după naşterea ei, tatăl a căzut prizonier, a stat nouă ani în Siberia, a fost mutat din lagăr în lagăr, în condiţii infernale, în timp ce familia sa îl considera mort. Din pricina războiului, ceilalţi membri ai familiei au fost obligați să se refugieze în România, mai întâi la Severin, apoi în Râmnicu-Vâlcea și mai apoi la Pitești.

Avea să îşi vadă tatăl, pentru prima dată, când părintele său a revenit din lagăr, tânăra copilă având deja nouă ani. În anii copilăriei şi-a format o speranţă ascunsă de a deveni actriţă, mai ales după ce a jucat în spectacole la şcoală, fie că era vorba despre recitări de poezii, cântece, sau dansuri. La vârsta de 11 ani a jucat chiar într-un spectacol de balet, apoi pe scena Teatrului de Stat din Piteşti şi la Curtea de Argeş. A urmat liceul „Golescu” din Pitești, la o clasă de real, iar mama și bunica ei și-ar fi dorit să devină doctoriţă.Peste ani, Mariana Mihuţ a declarat că era un copil extrem de timid, iar faptul că apărea pe scenă a încurajat-o să se gândească serios la visul că ar putea deveni actriţă. Doar că familia ei nu era de acord cu o carieră artistică pentru fata lor, astfel că i-au permis o unică încercare de admitere la Teatru, în speranţa că povestea cu actoria va fi un vis care va trece.

Sursa foto: https://youtu.be/0I3iXtqYgMk

Tânăra Mariana Mihuţ avea să intre însă „din prima” la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, la clasa profesorilor Pop Marțian și Octavian Cotescu, la admitere interpretând un fragment din „Nunta în codru” a lui Coșbuc și o poezie de Arghezi.În perioada studenţiei a debutat în rolul Audrey, Rosalinda – „Cum vă place?” de William Shakespeare, la Studioul Casandra, în anul 1963. Momentul o face remarcată pentru talentul ei desăvârşit, puritatea şi inocenţa interpretării dar şi pentru profunzimea cu care reuşea să convingă spectatorul.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu