Wilhelm Eduard Weber (n. 24 octombrie 1804, Wittenberg, Principatul Saxoniei – d. 23 iunie 1891, Göttingen, Imperiul German) a fost un fizician german. Împreună cu Carl Friedrich Gauss, a creat primul telegraf electric

Wilhelm Eduard Weber a adus contribuții de pionierat în domeniul electrodinamicii teoretice, stabilind o extensie pentru Legea lui Coulomb în 1846.

Unitatea de măsură a fluxului magnetic îi poartă numele (Weber).

Era membru al Royal Society și al Societății Regale Suedeze de Științe și a primit Medalia Copley.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Eduard_Weber#/media/Fi%C8%99ier:Wilhelm_Eduard_Weber_IIa.jpg

Weber s-a născut în Schlossstrasse, în Wittenberg, unde tatăl său, Michael Weber, era profesor de teologie. Clădirea fusese anterior casa lui Abraham Vater. Wilhelm era al doilea dintre cei trei frați, toți care se distingeau printr-o aptitudine pentru știință. După dizolvarea Universității din Wittenberg, tatăl său a fost transferat la Halle în 1815. Wilhelm primise primele lecții de la tatăl său, dar acum a fost trimis la Căminul de copii și școala de gramatică din Halle. După aceea, a intrat la universitate și s-a dedicat filosofiei naturale. El s-a distins atât de mult în clasele sale și prin lucrări originale, încât, după ce și-a luat diploma de doctor și a devenit Privatdozent, a fost numit profesor extraordinar de filosofie naturală la Halle.

În 1831, la recomandarea lui Carl Friedrich Gauss, a fost angajat de Universitatea din Göttingen ca profesor de fizică, la vârsta de douăzeci și șapte de ani. Prelegerile sale au fost interesante, instructive și sugestive. Weber a crezut că, pentru a înțelege bine fizica și a o aplica în viața de zi cu zi, simplele prelegeri, deși ilustrate prin experimente, erau insuficiente și și-a încurajat studenții să experimenteze ei înșiși, în mod gratuit, în laboratorul colegiului. Ca student de douăzeci de ani, el, împreună cu fratele său, Ernst Heinrich Weber, profesor de anatomie la Leipzig, scrisese o carte despre teoria și fluiditatea valurilor, care le-a adus autorilor o reputație considerabilă.

Acustica a fost o știință preferată a lui și a publicat numeroase lucrări despre aceasta în Poggendorffs Annalen, Jahrbücher für Chemie und Physik de Schweigger și jurnalul muzical Carcilia. „Mecanismul mersului în omenire” a fost un alt studiu, întreprins împreună cu fratele său mai mic, Eduard Weber. Aceste investigații importante au fost publicate între anii 1825 și 1838. Gauss și Weber au construit primul telegraf electromagnetic în 1833, care a conectat observatorul cu institutul de fizică din Göttingen.

În decembrie 1837, guvernul Hannovarian l-a demis pe Weber, unul dintre cei șapte din Göttingen, din postul său la universitate din motive politice. Weber a călătorit apoi o vreme, vizitând Anglia, printre alte țări, și a devenit profesor de fizică la Leipzig între 1843 și 1849, când a fost reintegrat la Göttingen.

Una dintre cele mai importante lucrări ale sale, în colaborare cu Carl Friedrich Gauss și Carl Wolfgang Benjamin Goldschmidt, a fost Atlas des Erdmagnetismus: nach den Elementen der Theorie entworfen (Atlasul geomagnetismului: proiectat în funcție de elementele teoriei) o serie de hărți magnetice și, în principal, prin eforturile sale au fost instituite observatoare magnetice. A studiat magnetismul cu Gauss, iar în cursul anului 1864 și-a publicat Măsurile proporționale electrodinamice care conțineau un sistem de măsurători absolute pentru curenții electrici, care formează baza celor în uz. Weber a murit la Göttingen, unde este înmormântat în același cimitir cu Max Planck și Max Born.