Pourquoi mon Dieu….?

Notre-Dame se prăbușește în flăcări, la începutul Sfintei Săptămîni a Patimilor
Deși focul ar fi putut izbucni accidental, acest incendiu arată ca un simbol al timpurilor noastre de apostazie și persecuție a creștinilor. Flăcările care distrug acum această bijuterie gotică ne reamintesc tragic de „amnezia” elitelor noastre occidentale, continuînd să saboteze mai departe moștenirea creștină a Europei.
Uniunea Europeană, mai marii care decid, mai au grijă de sufletul Europei? Ce a devenit astăzi Europa dacă nu un conglomerat de etnii, neînțeles și pus la punct de ideologii străine de umanitate.

De ce, Doamne ? Pentru necredința noastră, desigur. Pentru călcarea în picioare a valorilor moral-creștine, singurele care au condus Europa spre dezvoltare, chiar dacă totul a fost în spatele cortinelor.

Avem și noi românii, catedralele noastre verzi, albastre, cărămizii în care doar ne închinăm știind că în ele se săvârșește Sfânta Euharistie. Totuși bijuteria arhitehtonică a Parisului, a Franței va rămâne mărul discordiei, pe viitor căci Creștinismul a fost lovit în inima-i necăită. Creștinismul – catolic, ascuns sub obrocul Vaticanului a permis ca păgânismul să-i zdruncine zidurile și Doamne, nu ne lăsa pe noi, pradă necredinței. Din păcate, astăzi Vaticanul nu se mai regăsește. Vom spune o rugăciune, căci și la noi se apropie Săptămâna Mare și atenție la catedralele pe care le-am construit în suflet, încă din copilărie. Atenție!