În vizită la Muzeul Ouălor Lucia Condrea

În Moldoviţa, o localitate aflată pe un vârf de munte, aşa cum însăşi doamna Lucia Condrea o caracterizează cu multă modestie, se află o comoară, un lucru unic în România, în Europa şi chiar în întreaga lume, un muzeu de autor, un muzeu al ouălor.

O găsesc pe doamna Lucia Condrea, aşa cum îi stă bine unei gospodine la început de primăvară, în curăţenia generală, doar că la dumneaei e mai mult de atât, înseamnă să iei fiecare ou expus, sunt  peste 11.000 de exponate şi să le ştergi cu migala unui restaurator al lucrărilor de artă, pentru că asta găsim în cochetul muzeu: artă pură, dar care se limitează la coaja unui ou. Un pictor îşi poate alege lejer dimensiunea pânzei pe care lucrează, însă artista noastră neputând cristaliza totul pe un singur ou, a multiplicat şi împărţit fiecare idee în crâmpee pe care le-a aşezat în miile de ouă care şi-au găsit locul în vitrinele sale. De aceea, cei care îi trec pragul înteleg ce înseamnă Arta Condrea, ce înseamnă unicitatea fiecărui exponat şi îşi pot forma un reper pentru a distinge pe viitor creaţia de copie.

Poate este dificil să întelegi un artist, o creaţie a sa, dar cât de greu este unui artist să îşi prezinte singur creaţiile publicului larg, păstrându-şi totodată obiectivismul, cunoscăndu-şi foarte bine orginile huţule, şi având şi acea doză de simplitate şi modestie. E ca şi cum Brâncuşi te-ar întâmpina la Târgu Jiu şi ţi-ar vorbi detaşat despre lucrările sale, aşa e şi doamna Condrea când vorbeşte despre lucrările şi cele 14 tehnici invetate chiar de dumneaei.

Doar discutând cu ea întelegi cu adevărat cine sunt huţulii, cum şi-au păstrat vii tradiţiile, că ei sunt inventatorii de drept ai chişiţei, care e diferenţa între a încondeia şi a închistriţa şi cum, prin migrarea locuitorilor, atât între judeţe cât şi între ţări, au dus la diversificarea motivelor întâlnite pe ouă, până la metamorfoze sau intrepătrunderi între stiluri, neştiind de multe ori cine s-a inspirat şi de unde.

Marca înregistrată Arta Condrea garantează că vorbim despre un artist autentic. Tehnicile create cu atâta măiestrie sunt: diversificarea cromaticii, ceara colorată în relief, grafica în tehnica batik-ului, dantelării, tehnica lucrărilor de antichitate, lucrări abstracte, vechi cusături huţule, cubism 3D, motive de covoare, scoarţe, lăicere, macaturi, motive inspirate din sculptură, laseta, motive de pe ştergare, zoomorfe şi croşetul.

Vizitând muzeul, veţi putea remarca, la o privire mai atentă, printre exponate şi  în holul ce duce la etaj, încununarea zecilor de ani de muncă: premiile, diplomele obţinute mai ales din străinătate dar şi fotografii ale personalităţilor care i-au trecut pragul. Doamna Lucia Condrea vorbeşte frumos de fiecare, dar îi înţeleg în glas suferinţa şi resemnarea: diplomele înseamă recunoaşterea, dar vizitele personaliţătilor nu i-au facilitat vreun ajutor. Muzeul a fost ridicat din bugetul propriu, neprimind finanţări de la stat. De aceea mii de lucrări încă nu sunt expuse, iar etajele superioare ale muzeului sunt încă în amenajare.

Cum poate un om să construiască un muzeu, să creeze toate exponatele, să ţină o şcoală de vară în timp ce tot tumultul vieţii ne duce doar spre fad şi lucruri în serie? Răspunsul îl puteţi găsi la Moldoviţa, un colţ de Rai.

Naddel Aramă

dav

dav

nfd

nfd

dav