Mănăstirea Văcărești. Sfinţită în 13 septembrie 1724- demolată în decembrie 1986 în regimul comunist, ca urmare a ,,sistematizării teritoriale”

Mănăstirea Văcăreşti, apreciată de G. M. Cantacuzino ca „testamentul artei tradiţionale” româneşti, a fost cea mai mare ctitorie domnească din secolul al XVIII-lea, dar, în primul rând, culmea stilului arhitectural dezvoltat timp de circa patru secole în Ţara Românească.

Mănăstirea Văcărești

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_V%C4%83c%C4%83re%C8%99ti#/media/Fi%C8%99ier:Biserica_Manastirii_Vacaresti.jpg
Pe 2 decembrie 1984, șantierul a fost vizitat de Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Patriarhul Iustin Moisescu. Ceaușescu i-a propus Patriarhului să facă în Mănăstirea Văcărești Institutul Teologic pentru care există bani de la ONU. Patriarhul a refuzat să ia localul în primire până nu este complet renovat, deoarece se temea ca Ceaușescu să nu dispună mutarea sediul Patriarhiei la Văcărești. Atunci Nicolae Ceaușescu a dispus demolarea mănăstirii. Deși mai mulți intelectuali, Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Sora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu și Peter Derer au semnat un memoriu pentru salvarea mănăstirii, demolarea acesteia a început în toamna anului 1985.În ciuda protestelor și intervențiilor Bisericii Ortodoxe Române, oamenilor de cultură din țară și de peste hotare, organizațiilor și instituțiilor internaționale, între 11-15 decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcărești a fost rasă de pe fața pământului pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiție, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiției, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem și alte instanțe judecătorești.
S-au turnat fundaţii pentru diverse clădiri publice, care au fost apoi abandonate. Aceasta este una din foarte tristele poveşti ale anilor 80 ai secolului XX.
SFINȚIREA MĂNĂSTIRII VĂCĂREȘTI